Delia: Practici preliminare, sau – despre a aduna merite…

Posted by on Apr 7, 2020 in CUVINTE..., MARTURII | 0 comments

Practici preliminare, sau despre a câștiga merite… Ne-ai spus tu, Indra, într-una din discuții, că omul de pe stradă, omul obișnuit nu are nicio legătură cu ceea ce înseamnă o Școală spirituală autentică: adică este nevoie de un anumit grad de lucrat anterior pentru a ajunge să îți pui problema, a te intersecta cu, mai apoi a te afilia și a lucra efectiv, într-o Școală spirituală. În cadrul textului am insistat mult pe ”a face ascultare” din cauza multitudinii de canale de comunicare existente acuma – ceea ce duce chiar și pe cineva extrem de inteligent la pierderea în acest labirint spiritual. Aspectul a fost subliniat și în materialul de ieri, dar repetitio est mater studiorum.  Mulțumesc! Avantajul de a ne ține ocupați este că nu trebuie să ne punem întrebările esențiale cu privire la viață. Sub cupola diferitelor nevoi – dorințe alergăm de colo – colo ca să ne școlim, ca să ne facem o familie, o casă. Viața trece rapid. Uneori însă ne constrânge, printr-o situație mai atipică sau dificilă, printr-o boală, prin pierderea cuiva drag, și ne zguduie nițel din somn. Destul de rapid revenim la ”normal” și ne reluăm goana în roată. Am ajuns să cred sincer că o boală, o nenorocire, o dramă puternică sunt daruri ale vieții. Atenționări, semne de drag și compasiune în fața marii noastre insensibilități, a nevederii, a somnului = a ignoranței. Dar… ca să pricepem câte ceva e nevoie de olecuță de discernământ. Mai apoi, trebuie adăugat ingredientul de înțelepciune ca să înceapă omul să și miște, să vireze în direcția schimbării. La un moment dat se însumează mii de vieți de mici practici preliminare și omulețul începe să ”simtă” necesitatea de a face loc în viață unei practici spirituale. Trec iarăși sute – mii de vieți și omulețul întâlnește un Maestru – formă de manifestare întrupată de Învățături – o ființă cu formă similară cu a omulețului, care încearcă să îi arate acestuia drumul spre Acasă sau Vacuitate, care construiește o Cale spre Esență. Oportunitate rară și extraordinară aceea de a întâlni un Maestru. DAR… marele dar – Maeștrii sunt ființe inconfortabile pentru ego-ul arogant și fricos al omuleților, motiv pentru care mulți preferă unul deja mort. Ai zice că e un aspect ciudat însă un Maestru trecut în neființă este comod, el nu poate să îți atace zona de confort. Citești din textele lăsate în urmă și faci ce vrei cu ele. Comod, convenabil, atât cât vreau eu – răstălmăcesc, nu am chef acum, mulțumesc din vârful limbii, sunt recunoscător (oare!). Omuleți diverși cu varii abordări, tare creative, toate având scopul ultim de a ne păzi – pe mine ego, cu zona mea de confort. Munca spirituală...

Read More

Indra: Cei care aleargă în vremea pandemiei…

Posted by on Mar 30, 2020 in CUVINTE... | 0 comments

Cei care aleargă în vremea pandemiei… “Sunt permise activități fizice individuale în apropierea domiciliului”, îngăduie guvernul. Alergăm, timid, pe străzile pustii. Nu prea departe de casă, să nu intri în conflict cu autoritățile. Avem un oarecare curaj – de a fi altfel. Și de a ieși, de sub marea cupolă de “protecție” a pereților. Ne salutăm, zâmbind complice, între noi: participăm la un fel de conspirație tacită. Unii aleargă mânați de veșnica obsesie a condiției fizice. Costume mulate. Mușchi. Alții – ca să slăbească: “să arăt bine după ce trec toate astea”. Imagine. Alții aleargă pentru că nu mai au stare, sechestrați în casă. Nevroză. Descărcare. Alții aleargă ca să scape de apăsarea pereților și a betoanelor. Libertate. Alții aleargă pentru că nu pot trăi fără pomii înfloriți… Pentru că este o mare pierdere – să irosești o primăvară, magnoliile deja se ofilesc… Bucuria de a trăi. Alții aleargă pentru ca să se golească – de ei. Vacuitate. Niveluri de conștiință. Mereu....

Read More

Delia: Efortul “meu” corect – este efortul meu!

Posted by on Mar 28, 2020 in CUVINTE..., MARTURII | 0 comments

Efortul “meu” corect – este efortul meu! Zilele acestea experimentăm ceva cu totul inedit. Pentru majoritatea dintre noi înseamnă distrugerea completă a rutinei, schimbare obligatorie a modului de funcționare de ”a face” și aruncarea în situația de ”a fi” cu noi înșine. Iată cum, de voie, de nevoie, s-a creat momentul propice pentru a schimba sensul de raportare dintre exterior spre interior, moment bun pentru practică. O perioadă în care mă pot ajuta de atât de mult discutatul concept de refugiu – în Învățături, Maestru, comunitate sangha, necesar și de folos în aceste vremuri de mari schimbări și de ușoară panică. Am tot vorbit despre efortul corect, atât în timpul comentariilor Dhammapadei cât și destul de mult ulterior. Poate că nu am insistat în cadrul tuturor acestor discuții – despre faptul că acesta trebuie făcut de fiecare dintre noi !!! Învățăturile, Maestrul, comunitatea sangha există: eu sunt cel care trebuie să depun efortul! Este munca mea – aceea de a mă refugia! Adică să ascult înregistrările, să fac exercițiile, să mă conectez la grup, la câmpul de practică, să reflectez la un concept (deschiderea, smerenia, impermanența, ascultarea, etc) înțeles, simțit în cadrul practicii, ca să îl încorporez în mine, în interior, cu valențele lui din ce în ce mai profunde și mai rafinate. Mai apoi să particip activ și să mențin acel câmp de practică, să lucrez pentru a-l susține, întări, cultiva; încet încet – să încep să învăț să fac pentru alții. De ce acest text? Pentru a atrage atenția, din nou, asupra unor capcane care ne pândesc la fiecare mic pas făcut pe Cale. Pentru a ne oferi un sprijin sub forma unei invitații de a fi sinceri cu noi înșine – maturi, responsabili, cinstiți, atât cât putem. Înșirui mai jos, capcanele, încercând să sumarizez, din discuțiile noastre, modul în care ne prindem în mreje: pentru ca, poate, mai apoi, să ne ajute aceste informații să ne mai păzim de a tot re-cădea. Poate pe primul loc să fie exact lipsa de maturitate și de responsabilitate. Pe de o parte, faptul că ne-am învățat să cerem. Mă gândesc, acum, că am dezvoltat, copil fiind, o relație de milogeală și de cerșeală cu Dumnezeu, parte a religiei moștenite: așa am văzut, așa am crezut că este corect. Relativ târziu în viață și cred că prima oară, cu adevărat, în cadrul Școlii LiLA, am auzit de-adevăratelea, sau am priceput că eu sunt responsabilă de viața mea, cu tot ce e în ea – prin ceea ce fac, spun, gândesc, prin alegerile pe care le fac! Am vorbit noi, mult, despre legea cauzei și efectului, despre karmă. Da, pot să cer ajutor Existenței, Universului, lui Dumnezeu: dar asta nu mă...

Read More

Delia: Cadou… o pandemie

Posted by on Mar 24, 2020 in Uncategorized | 0 comments

Cadou… o pandemie Specia omuleților trăiește deja, de ceva timp, pe o planetă micuță, frumoasă, albastră, situată într-una dintre miliardele de galaxii ale acestui Univers infinit. Curba de evoluție a speciei nu a fost una extrem de spectaculoasă. Deși, din punct de vedere tehnologic, omuleții au, să spunem, cu ce se lăuda, ei au rămas surprinzător de primitivi ca nivel de potențialitate de experimentare. Maeștri spirituali au existat de-a lungul veacurilor: însă Învățăturile nu au avut mare răsunet, sau au fost răstălmăcite, pentru că nu serveau intereselor…;  sau, poate ar fi mai corect să spunem – că nivelul de rezonanță relativ scăzut al omuleților a dus la minimizarea și bagatelizarea lor. Maeștrii sunt o formă de viață creată de către Învățături, manifestați de Existență, din compasiune pentru celelalte forme de viață. De ce?! Vrem să știm, desigur! Pentru ca să sprijine, să ajute, să creeze Căi de parcurgere a drumului înspre ”acasă” pentru acele forme de manifestare care încă nu au ajuns acolo. Pentru a le oferi acestor ființe refugiu în Călătoria lor supremă (vezi manualul Școlii). Combinație ciudată de frică și aroganță, omul a ajuns să se creadă, pe sine, nu doar stăpânul absolut și buricul pământului, ci chiar centrul întregului Univers infinit, al Existenței însăși! Este ne-necesar, poate, de spus, faptul că Maeștrii și Învățăturile și-au pierdut și mai mult din valoare și importanță, iar omul a ajuns, în doar câteva sute de ani, una dintre cele mai distrugătoare specii. Măcel – cred că ar fi cuvântul corect pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat: sute de specii distruse, habitate întregi rase de pe fața pământului, o exploatare fără seamăn pentru a ostoi o sete de nepotolit, “nesațul” îi spunea, foarte potrivit, unul dintre Maeștrii ajunși pe planeta lor. Cuvânt folosit, poate, la acel moment, și ca un subtil avertisment pentru ceea ce urma. Te-ai gândi, privind din exterior, că spoliind atât de multe resurse, omul a reușit să creeze cu ele ceva frumos, bun, echilibrat! Nu. Din păcate, nu: inegalitate crasă, războaie, foamete, suprapoluare, jocuri de putere și de dominare. Văzut din afară, este foarte logic: cum să aibă grijă, aceste creaturi, de steaua pe care o locuiesc, de celelalte ființe, cu care o împart…, darmite de restul Universului…, când lor nu le pasă, nici măcar, de semenii lor! Existența ne vorbește prin Maeștri și Învățăturile lor: ne învață despre karmă, legea cauzei și a efectului. Văzută la rece, situația în care au ajuns omuleții este destul de gravă. Dacă continuă în mod similar, în baza legii karmei, zic că ”proștii” se aruncă rapid în aer: bombe atomice au suficiente. Exact ce le lipsea, la nivelul lor de evoluție! Am încercat o descriere dintr-un alt unghi,...

Read More

Indra: Eu sunt viața mea: din nou, câte ceva despre karmă…

Posted by on Mar 22, 2020 in CUVINTE... | 0 comments

Eu sunt viața mea: din nou, câte ceva despre karmă… Ce înseamnă că “eu sunt viața mea”? Faptul că eu conțin tot, eu sunt cheia a tot! Eu conțin viața mea, eu am creat-o așa cum este: nu coronavirusul, nu guvernele… Și, foarte important, o creez în exact această clipă! Asta este karma mea, adică o succesiune simplă cauză – efect – cauză – efect… Și nicidecum o pedeapsă. Iar modul în care gestionez acum “efectul”, va deveni o nouă cauză, va genera un nou efect; și așa mai departe, într-o înlănțuire “logică”, privind lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. Din “logica” Universului. Iar asta se referă la parcursul meu personal, cât și la cel colectiv (karma de grup, de țară, etc., apoi karma de om…). La evoluția mea ca ființă, dar și la evoluția nivelului de conștiință al omenirii, în ansamblul său. Dacă înțeleg asta, cu adevărat, dincolo de cuvinte, vorbite sau scrise, înțeleg și că ea, karma, nu este un dat, nu este o sentință: ci este rescrisă, înnoită, creată în fiecare moment, cu fiecare gest, faptă, vorbă, gând… Cu alte cuvinte, stă în puterea “mea” să o schimb! Eu port responsabilitatea vieții mele actuale și viitoare! Iar asta este copleșitor, chiar dacă prindem doar frânturi de înțelegere! Oare îmi văd, în această clipă, gesturile, gândurile, comportamentul?! Ei bine, ele reprezintă cauzele pentru noi derulări de efecte. Înțeleg asta?! Oare nu devine imperativ, să le schimb?! Sau… mă arunc în milogelile veșnice, “dă-ne, doamne”… Să mai cerșesc câte ceva! Altcineva să facă, în locul meu: terapeutul, conducerea, dumnezeul. Cineva: dar să facă așa cum îmi convine mie, desigur! Și repede, că mă grăbesc, trebuie să-mi reiau viața! “Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte zone… Expunerile pe termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate și impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur. Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. De exemplu, pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni.”- aflăm dintr-un comunicat al Agenţiei Europene de Mediu (AEM). Particulele poluante nu numai ca genereaza boli dar sunt și vehicule pentru microorganisme, altfel de particule și ele! Ce poate fi mai simplu decât atât? Poluarea pe care eu o produc, va produce și va întreține boli. Este un exemplu foarte vizibil despre cum eu îmi fac viața mea; după care mă lupt și găsesc vinovat pe oricine altcineva, numai pe mine...

Read More
p {font-size:10%}