Namaste, Indra!

 

În una din zilele trecute am urmărit întâmplător, pe youtube, un filmuleț în care o furnică mergea pe o coală albă de hârtie.

La un moment dat, cineva a trasat cu un marker negru un cerc de jur împrejurul ei.

Nu mică mi-a fost uimirea să constat că furnica a rămas captivă în interiorul cercului, căutând disperat o posibilitate de evadare în afara suprafeței acestuia.

Deci tiparele moștenite sau învățate ne limitează pe toți și pe toate, în fel și chip.

Nu pot să mă abțin în a face o analogie cu marea sărbătoare de trecere dintre ani.

Poate că n-ar fi rău să facem câte o sărbătoare de trecere de la fiecare moment acum la celălalt.

Iar dacă ne pare prea obositor, măcar o dată pe zi să serbăm trecerea de la o zi la alta.

Să ne descotorosim de toate frecvențele parazite și să plecăm fără de ele în următoarea zi.

Oare chiar avem nevoie să îmbogățim avarii ori să epuizăm resursele planetei ca să ne ridicăm vibrația cu câteva frecvențe mai sus?

Sau e suficient să trasăm cu markerul imaginației o linie între acum și acum, ca să ne curățăm de balastru agonisit și să urcăm cu o treaptă de conștiință mereu mai aproape de Absolut?

Plecăm de la noi și ajungem tot la noi, fără echivoc și de fiecare dată. Depinde deci tot de noi ca la fiecare întoarcere bumerangul aruncat spre Absolut să ne regăsească cu o treaptă mai sus, înspre Conștiență.

 

Cu sinceritate și gratitudine, la trecerea simbolică dintre clipe,

Oana

 

 

Uite, Oana dragă, profit ce povestioara ta și de revelion, pentru a face “teoria cercului furnicii” și urările de Anul nou…

Din păcate, așa este: există cercuri invizibile limitative nenumărate, în jurul minților-egourilor fiecăruia… Puse, știm deja, de societate, de cultură, de fmilie, de ignoranță, de separare, de viețile nenumărate trăite în ignoranță și în separare…

Și da, soluția ieșirii din ele este exact ceea ce spui și tu: a părăsi, clipă de clipă, trecutul, cu tot ce înseamnă el: programe, repetiții, șabloane, condiționări, moduri de a fi, moduri de a gândi, etc. Adică de a renaște, clipă de clipă…

Asta înseamnă dezidentificarea de trecut: a-l lăsa mereu în urmă, ca pe o piele (de șarpe) din care tot ieși, în fiecare clipă… Atenție, “clipă de clipă”… înseamnă că fiecare clipă a devenit, în clipa următoare, deja trecut! Dar asta în mod real, nu doar ca pe o lozincă: o altă repetiție, un alt slogan, un alt șablon…

 

Iar pentru asta nu e nevoie de sărbătoare: doar de luciditate, pe prezență, de auto-observare… și de dorința-convingerea-înțelegerea-urgența de a face asta! Mereu, “clipă de clipă”!

O sărbătoare poate fi utilă: ritualurile au altă greutate, simbolistică, etc. Dar… nu se prea întâmplă, de fapt, nimic…

Să vedem și de ce; iată acum “lista furnicii”:

  • Pentru că nu știu, nu văd cercurile… Vederea mea e boantă…
  • Pentru că dacă alții mi le arată, refuz să le văd, refuz să mă cred atât de… penibilă: nu dă bine la imaginea mea de furnică perfectă!
  • Pentru că sunt prea multe, prea grele, au devenit un fel de doage de butoi…: mă dau bătută.
  • Pentru că “ceilalți” sunt la fel… Nici o furnică nu a mai făcut asta!
  • Pentru că, de fapt, mă simt confortabil aici: de aceea am și numit-o “zona mea de confort”; doar pentru voi pare ceva deranjant, mie mi-e bine!
  • Cunosc tot ce conține cercul… sau cel puțin așa cred: doar sunt stăpâna lui!
  • Pot aduce chiar și acea sărbătoare a schimbării – în cercul meu: iată ce șmecheră sunt, mă voi schimba aici, în cerc, de ce să ies ??
  • Am să-i păcălesc pe ceilalți că eu pot ieși oricând, doar știu teoria: “trebuie să mă dezidentific de trecut, lucrez la asta”…
  • Pentru că… de ce să mă chinui? Sunt o furnică comodă…
  • Mi s-a propus un antrenament pentru a ieși din cerc, dar… e lung, e complicat, e neplăcut…
  • Pentru că nu cred că există ceva în afară…: știu eu mai bine cum stau lucrurile!
  • Pentru că nu știu ce se află în afara cercului și mi-e frică: dacă dispar Acolo? Nu pot controla exteriorul Acela…
  • Pentru că nu pot singură…
  • Pentru că… e chiar greu!
  • Pentru că există un alt cerc (program), care mă va readuce înapoi: un fel de “păzitor al cercului”…
  • Pentru că, de fapt… nu vreau! Subconștientul meu, în sine, e un alt cerc…
  • Și altele, desigur: mintea și ego-ul meu sunt infinit de inventive!

 

Așa că vă urăm un An nou – afară din cerc.

Indra, cu drag…