“Suntem prezenți aici și acum!” Adică cum vine asta, nu sunt aici, pe izopren? Nu vin să “practic”, prin ploaie sau nămeți? Se pare că nu. În rarele momente de prezență adevărată, că sunt scuturiciurile Indrei sau scântei de prezență pur și simplu, se întâmplă să aud vag câte ceva. Mă observ, cu multă strădanie, că tare repede mai plec cu sorcova…

Da, recunosc: durează puțin; și atunci spun “sunt prezentă aici și acum”!

Și încep s-o spun cât se poate de des, pe stradă, acasă, oriunde și oricând, pentru că deja s-au pierdut multe momente din viața asta și nu mai este timp.

Să fiu prezentă clipă de clipă de clipă, altfel ratez și ce a mai rămas.

 

De ce nu integrez conceptele în viață? Pentru că nu sunt prezentă: absența din propria viață este un tipar și mă învârt de amețesc între laturile lui, este o zonă de confort convenabilă; și așa trece viața, cum trece trenul.

Dar într-o zi apare semnalul STOP: pentru că dacă tu nu vrei, nu auzi, nu simți, Universul nu are încotro și-ți scoate “stopul” în cale: stop goanei nebune, stop țintelor imaginare, oprește-te odată!

De ce să ajung aici, când totul este atât de simplu, de la-ndemână, nimic ascuns: să fii prezent cu adevărat, este condiția pentru a putea să practici.

Să practici înseamnă să vrei să te schimbi și atunci toate încep să curgă lin și frumos. Ești prezent, ești armonios pentru că începi să simți, să simți altfel.

ȘI dacă tot am venit la sală să practicăm, hai să fim prezenți aici și acum și să ne bucurăm de minunățiile care ne înconjoară și din care facem parte, picături vesele și jucăușe.

Fii prezent – să poți dărui și să poți primi.

Nona