Din perlele ego-ului: despre Darurile Divine”…

“Tradiționalele sărbători, tradiționalele urări”…

A se citi: programele mentale, șablonizarea completă, mintea (și gura) care vorbesc fără să gândească, fără să înțeleagă, fără să simtă…

A se citi: urări de-ale ego-ului, plin de el, infatuat, ignorant și complet orb…, dar cu pretenții de “sensibilitate” și “spiritualitate”…

A se citi: ignoranța, adică necunoașterea, ne-simțirea Naturii tale reale…

A se citi: alienarea, lipsa de interes în a o descoperi…, complacerea în călduțele șabloane pseudo-spirituale…

“Să primim Daruri Divine…”: cât mai multe, desigur! Acum!

Dar, oare, chiar nu “ai primit” nimic, până acum?! Viața din tine, miracolul fiecărei celule, respirația, simțirea, gândirea…: oare, acestea, ce sunt?!

Faptul că poți merge, poți vorbi…, poți crea, poți cânta…

Desigur, acestea sunt o bagatelă, care, în plus, mi se cuvin: sunt ale mele! Mi se cuvin din start, toate astea, ce să mai vorbim atâta despre ele?!

Chiar așa?! Ți se cuvin… Sunt ale tale…

Dar – despre milogeala asta veșnică, ce mai ai de spus?! “Să ne dea, să primim”, “cât mai multe”…

Să ne dea – pentru că merităm!

Cât mai multe: pentru că nu ne oprim niciodată, din acumulat: “să am, ale mele”.

Și să fie cât mai speciale, cât mai “divine”: pentru că și eu sunt o ființă specială, spirituală…, nu îmi trebuie orice fel de daruri, din astea, “obișnuite”…

Dacă stau să mă gândesc mai bine… poate chiar ceva iluminare, ar merge… Dar, desigur, doar așa cum o doresc eu: am eu ceva idei și ceva criterii chiar și în privința asta!

Dar despre relația ta cu Dumnezeul, ce mai spui?!

Să-mi dea! Inclusiv “Grația Divină, să se pogoare asupra mea”! Așa am stabilit eu, am nevoie de asta acum.

Iar responsabilizarea ta, unde mai este?! Oare faci ceva, pentru aceste “daruri”?! Măcar ceva recunoștință reală…, nu doar o închinăciune falsă, de formă, de ochii lumii…

Știi că nu poți să-L păcălești, cu acea închinăciune?!

Dar de karmă, oare, ai auzit?! De legea cauză-efect?!

Oare… chiar nu ai înțeles că nu “primești” – ci că tu faci?! Tu creezi, cu mintea, vorbele, cu faptele tale! Nu “îți dă” nimeni: toate sunt produsele tale, impregnate de interioritatea ta…, având calitatea acelei interiorități…

Sau de acel algoritm spiritual, cum că “tu ești cheia a tot”?! Inclusiv a “conținuturilor” vieții tale…, inclusiv “cheia” acelei “Grații”, poate că ar trebui să contribui și tu cu ceva… De exemplu… să te pregătești, să fii curat, gol, în interiorul tău… Dar complet gol…

Dar, oare, înțelegi că ești într-o mare confuzie, cu această separe veșnică, între “tine” și “Dumnezeu”?! Care, acum, mai și trebuie să-ți tot dea…

Adică o separare și o ne-înțelegere din ce în ce mai adâncă…

Vezi, asta înseamnă samsara, viețuirea în lumea (din ce în ce mai) duală…

Dar și alienarea, dar și auto-suficiența și auto-mulțumirea de a trăi așa…, bazată pe infinitele justificări și argumente.

Eu, cu dorințele, acumulările, etichetele, pretențiile, criteriile și “știuturile” mele!

EU!

A nu simți și a nu trăi nimic din starea de miracol…

Vezi, asta înseamnă “ignoranță”…

Oare, te vezi, cât de cât?!