Războinicul…
De ce “războinicul”? Pentru că fiecare dintre noi ar trebui să devină un “războinic frumos, pașnic, pregătit să facă ceea ce Universul așteaptă de la noi”.
Războinicul înfruntă curajos creatura monstruoasă pe care mintea, în nebunia ei, o scornește, o hrănește și o ascunde în cotloanele ei întunecate. Are un nume creatura perfidă: ego. Războinicul e hotărât, dovedește creatura cu multele ei înfățișări, lupta este adevărată, cu toate că nu se aude zăngănit de arme, nu zboară săgeți, nu se ascut săbii, nu curge sânge.
Universul este pașnic și atât de iubitor, “armele” lui sunt atât de simple…: doar să vreau să fac postura corectă, respirația corectă. Doar să fiu prezent, conștient, să vreau să fac!
Vin de bunăvoie: cine sau ce mă împiedică oare să aud, să fac ceea ce e de făcut, prezent, conștient, corect?
“Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă”! Mi-a luat ceva timp până am început să înțeleg ce și mai ales cum se întâmplă.
“Chiar să faci”, spune Delia, “super prezent, super conștient”, spune Mihaela, sunt clopoțeii care se aud constant în timpul practicii noastre. Auzim?
“Sunt războinicul tău Doamne, sunt războinicul tău Existență!” Un războinic hotărât, prezent și conștient iese învingător întotdeauna pentru că începe să înțeleagă, să simtă, să știe că postura corectă îl susține, postura corectă va face ea singură ceea ce are de făcut, nu-i spun eu, nu-i arăt eu; cine sunt eu să ajustez, să inventez? Las exercițiul să-și facă treaba lui, el poate mult mai mult decât aș putea eu, îl las să se dezvăluie, când vrea el, cât vrea el, după strădania fiecăruia dintre noi, și uite așa strădania, de la o zi la alta devine tot mai mare, motivația este tot mai puternică, pentru că începi să înțelegi, să simți, să știi că ești tot mai responsabil pentru tine dar și pentru cei de lângă tine. Și nici nu știi când te trezești în șuvoiul cald și blând al Energiei, al Universului, când totul devine Bucurie iar cuvintele se împuținează…
“Să te observi tu singur și să te strunești”, citesc, recitesc, iar și iar, și totul capătă alte sensuri.
Doar să vrei să practici, doar să practici…
Nona
Pentru cei care nu știu, posturile din yoga induc o anumită stare, o anumită atitudine interioară; aceasta se va stabiliza prin practică și va putea fi adusă astfel în viața de toate zilele. Mai apoi – susținând însăși practica, care, astfel, va crește… Asta se întâmplă însă doar dacă posturile sunt executate corect, incluzând partea fizică, dar și centrarea, dar și respirația…, dar și liniștea minții…, dar și simțirea, care va apărea la un moment dat…, apoi se va rafina, apoi se va îmbogăți…
Nona ne vorbește aici despre postura ”Războinicul”. A fi un luptător pentru evoluția ta: stabil, ferm, hotărât; stabilitate, fermitate, hotărâre – pe care le vei aduce apoi în propria viață, dar și în propria practică. A te lupta cu propriul ego, a-l transcende, a merge mai departe, pe Cale…: aceasta este semnificația posturii, atât de puțin înțeleasă și simțită…
(Aceste texte aparțin Școlii LiLA. Copierea sau altă utilizare a lor se poate face doar cu acordul Școlii. Mulțumim)