Am stat trei ani in varful muntelui privind la libertatea pe care o descoperisem dincolo de capetele sforii ce tinea biluta prizoniera (citește povestea ”biluței prizoniere” pe http://revista.casaretro.ro/revista/article.do?id=210 ). Totul era minunat, linistea ce ma inconjura era uneori  usor agresata de un “furnicar” de la poalele muntelui, pe care cu atata greutate reusisem sa-l escaladez. Am dialogat cu sufletul meu, in acest rastimp, daca este drept, ca poate intr-un mod egoist, nu am  privit spre cei ce asteptau mesajele mele. Mesajele au ajuns la multi chiar daca nu au fost puse pe hartie. Totusi o experienta din acest rastimp m-a determinat sa revin si sa scriu. Era o seara instelata, placuta, cu adieri inspirante cum poate doar unicitatea momentului  in care ma aflam o putea genera. Langa mine a aparut un personaj interesant, bland, cu o varsta incerta, poate chiar tinzand catre infinit. Aceasta aparitie  m-ar fi speriat cu ceva timp in urma, si tocmai aceasta liniste ce ma stapanea, m-a mobilizat. Cine era si ce dorea aceasta Prezenta? M-a surprins vorbindu-mi despre povestea mea  cu casuta, sfoara si bila, fara sa i se  miste nici macar un fir de par, cu toate ca vantul adia bine. M-a intrebat ce fac acolo singur, daca nu m-am plictisit si daca nu imi este dor de viata de la poalele muntelui. I-am multumit pentru intrebare si i-am raspuns ca  sunt echilibrat  in orizontul meu de vedere. -Dragul meu, am o oferta speciala, de nerefuzat, pentru tine. Cunosc un loc extraordinar in care grijile nu exista, bucuria este la ea acasa, belsugul este vesnic, ce zici ai vrea sa cunosti acest loc. M-am uitat cu atentie la seriozitatea Prezentei si am inteles ca eram in fata unei noi lectii. Evident si a deciziei “DA sau NU”, doar traim intr-o lume recunoscut duala, de cei mai multi, in care, in fiecare clipa mintea ne pune la treaba in folosul ei (chiar daca teoretic stim ca nu este asa) . -Bine si ce inseamna acest pas pe care mi-l propui? -Priveste jos la furnicarul de oameni ( imi era clar ca imi cunostea gandurile). Toti asteapta sa obtina viza pentru a putea calatori spre acel loc, iti ofer sansa sa faci aceasta calatorie imediat, stampila pentru viza este la mine in buzunar. M-am uitat inca o data atent la Prezenta, incercand sa inteleg lectia care imi era data. -Bine am incredere !… (totusi cu o oarecare retinere). Brusc m-am trezit in fata unui vames extrem de amabil si surazator, care mi-a cerut viza urandu-mi bun venit si spunand ca nu voi regreta ca am ales sa vizitez acest loc. Am fost preluat de doua tinere gazde care mi-au prezentat acel loc care intr-adevar...