A STA ÎNTR-O POSTURĂ:
sau ce ar trebui să însemne, cu adevărat, HATHA YOGA…
Profităm de o întrebare – pentru a face o serie de comentarii referitoare la practica noastră concretă: “Oare ce primează în a sta într-o postură? Tehnica, a face postura corect, sau interiorizarea? Sau… altceva, mintea liniștită, sau… ?”
Nu “primează” nimic: o postură “corect executată” înseamnă de fapt – toate astea; și mult mai mult…, vom vedea mai departe. “Corect” (din punct de vedere al Școlii LiLA) – nu înseamnă doar corect în sens fizic, ci o înglobare a numeroase elemente, unele mai grosiere, fizice, altele foarte subtile…
Hatha yoga ar trebui să însemne mult, mult, mult mai mult decât doar a sta într-o postură… (nu intrăm acum în detaliile despre denumirile diferitelor forme/ școli de yoga, etc.; importantă este practica…, explicăm acum cum vedem noi lucrurile).
Încercăm să enumerăm și să explicăm aceste elemente. Începem cu lucrurile mai “grosiere”…
CORECTITUDINEA FIZICĂ a posturii (asanei) este foarte importantă; și doar aparent este ceva “grosier” (puțin snobism aici la cei care bagatelizează corectitudinea fizică; și invers, puțină superficialitate la cei care se limitează la aceste beneficii fizice).
De ce? Din numeroase motive:
– Postúrile fluidizează corpul, îl “desfac”, îl de-rigidizează: ori majoritatea oamenilor acestor vremuri – au corpul extrem de rigid, “grație” minții lor care este extrem de rigidă. Mintea influențează corpul; apoi modul de viață sedentar, etc. Posturile îl fac mai mobil, mai fluid: ceea ce are beneficii fizice foarte evidente: mișcări mai frumoase, mobilitate, sănătate a articulațiilor, vindecări ale afecțiunilor articulare și ale coloanei vertebrale, etc.
Corpul începe să trăiască, și să simtă altfel: va fi un alt fel de vitalitate, mai lucidă, mai clară, mai prezentă. Cu timpul… chiar va începe să trăiască, și abia atunci îți vei da seama că până acum… doar ai vegetat.
– Dar, și mai important decât asta – este faptul că lucrând invers, asupra corpului, se va produce și o deblocare, o de-rigidizare a minții: va deveni mai creativă, mai rafinată, mai ne-blocată în veșnicele ei șabloare și repetiții, mai liberă și mai “fericită”. Cu un beneficiu imediat asupra vieții zilnice: decizii mai bune, mai adaptate, echilibru interior, o altă calitate a gândirii…
Și cu un beneficiu – la distanță, spiritual: pentru că, să nu uităm, această minte va trebui să se schimbe mult…
– Coloana vertebrală beneficiază în aproape toate posturile; există însă și posturi dedicate (sarvangasana-lumânarea, dhanurasana-barca, trikonasana-triunghiurile, etc., etc.). Ele lucrează la un nivel fizic (mobilitate, suplețe, vindecare)…, dar și energetic, cu influențarea secundară a întregii structuri nervoase conținute (măduva spinării, plexuri și rădăcini nervoase). Toate acestea vor fi “revigorate”, întărite, cu consecințele unei funcționări mai bune a sistemului nervos, dar și, implicit, a musculaturii, organelor, etc.
– Posturile (asanele și mudrele) sugerează, reproduc, și transmit anumite atitudini interioare: de forță, de stabilitate (parvatasana-muntele), de echilibru (vrikasana-pomul), de armonie, de conectare la Univers. Doar executând corect posturile – aceste stări interioare vor putea fi accesate; iar în timp – ele se vor impregna în toate structurile practicantului, devenind parte din el. Vor ajunge astfel în viața sa de zi cu zi, iar mai apoi – vor face parte din pașii săi pe o Cale spirituală.
De exemplu – “Călărețul” este o postură eminamente de forță, putere, stabilitate. Executată corect aceste trăsături se vor impregna în energetica individului, ajutându-l în viața de zi cu zi; dar și în practica sa, care va deveni mai stabilă, mai hotărâtă!
Alte posturi sunt predominant de centrare (balasana, sasamgasana-postura fetală), altele ajută la deschiderea inimii (mastyendrasana, scoica), etc.
Posturile inverse ajută la schimbarea perspectivei pe care o are mintea (rigidă și “îmbățoșată”) asupra lucrurilor (halasana-plugul, viparita-karani-semiplugul).
Desigur, acum doar enumerăm simplist… Lucrurile se întrepătrund, la fel – beneficiile, la fel – subtilitățile posturilor.
– Aceste beneficii ale posturilor nu trebuie neapărat știute de către practicant: de ce ? deoarece există riscul unei preocupări mentale excesive (sau egotice!) vis-à-vis de acest aspect (“vreau să devin puternic, așa că voi face Războinicul”; de fapt – mesajul subtil al posturii nefiind de loc egotic, ci dimpotrivă: “sunt războinicul tău, Existență, mă pun în slujba ta…”).
Apoi există un mare pericol al “alegerii posturilor care îmi plac”; de aceea, practica corectă se va desfășura sub îndrumarea cuiva “obiectiv”, și nu sub îndrumarea subconștientului tău (care va alege fie posturi mai simple, mai nedureroase, mai convenabile, fie posturi care se potrivesc profilului tău emoțional; ori tocmai acel profil ar trebui schimbat!)
Iată deci pericolul, capcana, destul de importantă – mai ales pentru începători. Dar dacă practicanții reușesc să-și însușească conceptele Școlii LiLA și să integeze aceste concepte cu practica, atunci aceste subtilități ale posturilor vor fi bine înțelese, iar cunoașterea lor va fi de folos!
– Posturile executate corect – realizează singure tot felul de echilibrări sau transformări energetice, pe care nu le știm, nu le vedem și care nu pot fi dobândite prin alte mijloace!
Tipice sunt aici echilibrările energetice stânga-dreapta, care nu prea pot fi realizate prin alte căi (janushirasana). Alte posturi sunt adresate foarte direct anumitor chakre (simhasana-leul).
Pentru “eficientizare”, Yoga-LiLA adaugă posturilor – tehnici de respirație aparte (pranayama), anumite chichițe de lucru energetic, curățări, încărcări, mantre, etc. Asta, desigur, mai ales pentru practicanții mai vechi, care și-au însușit tehnicile de bază și pot deja “jongla” cu ele.
Asocierea, combinarea de mai multe tehnici este o particularitate Yoga-LiLA. În același timp – reprezintă un îndemn (avertizare?!) de a practica exact așa cum vi se recomandă (ideile și interpretările dvs. personale s-ar putea să nu se potrivească în acest context de muncă energetică, sau chiar să dăuneze; aviz celor care “știu eu, am mai făcut asta… pe nu știu unde”). În plus, din nou, cel care “știe el, că doar a mai făcut…” – este ego-ul intelectual și spiritual: jos cu el!
– Nu în ultimul rând, posturile sunt elegante, frumoase, au o demnitate, și în același timp, o serenitate – a lor aparte… Corpul practicantului va reuși să devină și el așa… Apoi și interiorul…
Încerc să fac posturile cât mai corect – pentru că sunt frumoase! Voi face asta de dragul frumuseții și eleganței lor!
– Majoritatea posturilor au diferite detalii, chichițe, care, la prima vedere par neimportante (mai ales pentru ego-ul plin de el!). Ba da, sunt importante! Din nou, știe ea, postura, mai bine decât tine! Din nou – rolul instructoarelor, al atenției și implicării dvs.
– Postura executată corect – te va ajuta ea însăși să te centrezi! Postura știe să facă ea asta, singură!
Posturile care deschid pieptul – ajută imediat la centrarea în inimă; cu atât mai mult dacă adaugi și tu respirația inimii…
În cazul posturii Călărețul, care este dificilă, datorită tensiunii dezvoltate în picioare, însăși această tensiune din picioare te va ajuta ea singură – să te centrezi în abdomenul inferior. Tensiunea te va duce acolo, sporind eficiența posturii (postură de forță, prin excelență, care îți va întări astfel și centrul de forță din abdomenul inferior și te va și centra acolo). Iar la un moment dat – însăși această tensiune va deveni motorul practicii tale, va deveni plăcută și o vei căuta, o vei amplifica, pentru că exact ea este cheia forței, puterii pe care o vei dobândi; și pe care o vei folosi inclusiv în practica ta, care va susține această practică!
– Dar toate acestea de întâmplă – doar cu condiția de a te abandona posturii: adică să ai încredere în ea și să te lași; nu să “gândești” postura, nu să o analizezi, nu să o adaptezi așa cum vrei tu, nu să îi comanzi tu ce să facă (pentru beneficiul tău, desigur, zice ego-ul crezându-se șmecher; nu este deloc șmecher, doar se păcălește singur: lucrurile nu funcționează așa!)
Și nici să te vaiți mereu ce greu e… Încearcă să înțelegi că nu aceasta este atitudinea mentală corectă: ea va fi doar un mare handicap și nu te va duce nicăieri…; decât în roata ego-ului tău, care acum va avea ceva nou de comentat și de însușit (“sunt o victimă!”).
– Postura practicată corect… va trebui apoi simțită! Abia de acum încolo – va fi experiența ta…, abia de acum încolo vei putea comunica cu postura…
– Pentru a deveni, la un moment dat, acea postură, acea energetică, acel mesaj subtil…
Aici te va duce strădania de a lucra corect fizic. De aceea pune hatha yoga atât de mult accent pe executarea corectă fizic a posturii: pentru că aceste posturi sunt extraordinar de inteligente (mult mai inteligente decât noi!) și vor știi ele singure cum să te transforme, cum să te vindece, cum să te armonizeze!
Dar tu fă-ți partea ta: străduiește-te să le execuți corect; ai încredere în ele, abandonează-te lor! În plus, Ajută-le!
Asana trebuie să fie fermă și confortabilă. Asana este stăpânită prin relaxarea efortului și prin meditație asupra puterii divine. (Yoga sutra)
Ajută și tu postura – studiind conceptele Școlii! La un moment dat – vei putea integra teoria și practica. Și abia de atunci încolo – va începe practica ta adevărată!
“Îți voi spune acum cum poți elibera din lanțuri sufletul.
Fără practica yoga, cum ar putea cunoașterea să asigure, doar ea, eliberarea sufletului?
Și invers, cum ar putea practica singură, fără fundamentul cunoașterii, să asigure Eliberarea?
Adeptul, conștient de acest lucru, dacă dorește Eliberarea,
Se va strădui să capete Cunoașterea, și în același timp, să practice yoga așa cum se cuvine,
Căci ignoranța este cauza nefericirii”. (Yogatattva Upanishad)
Ajută și tu postura – prin gândirea și comportamentul tău! Nu insistăm acum, am făcut-o deja de nenumărate ori (vezi Încercările LiLA, Algortimii spirituali, nenumăratele texte și comentarii).
Ne concentrăm de această dată – doar asupra practicii yoga concrete, de la sală.
Reluăm acum secretul atitudinii interioară cu care practici aceste posturi.
Adică străduință, dar fără încrâncenare. A-ți depăși câte puțin limitele, de fiecare dată, dar fără a face din asta o tragedie.
A observa tensiunile din corp: da, acesta devine un exercițiu de conșțientizare extrem de important!
A observa tensiunile din minte! A încerca să le detensionez pe ambele; apoi încerc să corectez postura, să o mai îmbunătățesc puțin…, lucrez de fiecare dată…, din ce în ce mai bine.
Încerc să simt postura, nu să o gândesc!!! Învăț să simt cu corpul…
Tensiunea, da! e foarte bună: dacă ești prezent în acea tensiune!, dacă o simți, o trăiești, ești acolo în ea în acea tensiune! Dacă nu te temi de ea și dacă nu încerci să o eviți (comoditatea, bat-o vina, zona de confort, plăcutul, călduțul… doar încercăm mereu să scăpăm de ele, este un deziderat, un punct cheie, al practicii spirituale!).
Este o experiență tantrică asta, a simți, a fi prezent în acel simț…
Descopăr, de fiecare dată! NU ȘTIU! Nu mă păcălesc că știu posturile – pentru că nu le știu! Doar experimentez, mă bucur, mă străduiesc în același timp, sunt prezent acolo, în acea postură…
Pentru cei începători va fi greu de făcut toate astea, desigur; ei vor face deci un compromis, încercând să “atingă” cât mai multe dintre aceste elemente. Și cel mai simplu pentru ei – va fi să o facă pe rând: observ corpul câteva momente…, apoi îl detensionez, “forțez” puțin postura…, fac ceva mai corect, măcar câteva secunde; apoi observ mintea, o liniștesc…, pentru asta îmi urmăresc respirația, dacă pot – în interior, asta va aduce și centrare… Apoi, progresiv, voi încerca să adaug câteva dintre celelalte elemente, de abandon, de a simți starea de miracol…
Este dificil, pentru că mintea fuge, nu ai răbdare, corpul nu se supune, apar tot felul de tensiuni, peste tot, ești agitat, grăbit, ai altceva de făcut…, mereu!
Uneori trebuie ani de practică… pentru a ajunge doar să stai!
Dar la un moment dat – se întâmplă, cu siguranță. Și devine pasionant…
Ajută și tu postura! Pentru că doar executând mecanic niște posturi – va dura foarte mult (zeci de ani…, vieți!) până când ele singure vor reuși să te transforme. De ce ? Pentru că au de luptat, sărăcuțele, cu o minte complet inconștientă și agitată, cu programe mentale infinite, cu o rigiditate incredibilă, cu multe alte priorități din viața ta…, cu lipsa de disciplină și de tenacitate, și, mai ales, cu lipsa de interes și preocupare pentru transformare și evoluție.
De aceea adăugăm noi, și insistăm mult – în practica yoga-LiLA, de fiecare dată, pe lângă executarea corectă a posturii, asupra acestor alte elemente (obligatorii, de fapt, pentru o practică spirituală.
YOGA-LiLA ESTE O PRACTICĂ SPIRITUALĂ! (și nu “o gimnastică”, “o relaxare” sau “o stare de bine” – cu care se confundă, aproape în mod constant, termenul de yoga – în ziua de azi).
Aceste elemente obligatorii sunt:
CONȘTIENTIZAREA: corpului, a tensiunilor, a minții, a respirației, etc.
Aceasta va deveni STARE DE MARTOR… (prezență, fără verbalizare…), mă antrenez acum pentru asta: și deja este un antrenament spiritual!
MINTEA CENTRATĂ și LINIȘTITĂ…
Se poate urmări respirația în acest scop, mai ales când stăm într-o postură simplă; de câte ori fuge mintea – o recentrăm și o liniștim… Iată meditația, Vipassana, asociată unei posturi! Iată cum postura începe să devină meditație!
A aduce mintea mereu în corp, prin conștientizare și urmărirea respirației – mă va CENTRA automat! Nu trebuie să-mi propun eu asta în mod expres: pentru că va fi forțat și fals. Mă voi centra însă pe calea respirației și prin Vipassana…
DETENSIONARE; dar în același timp – PREZENȚĂ, LUCIDITATE: și a corpului, și a minții…
Sunt AICI și ACUM, prezent, mereu, conștient, lucid…
Las mintea la o parte, doar SIMT…
Mintea este exact ca un chibiț de pe margine: ea nu participă, nu simte, nu se centrează, nu “joacă”, nu – nimic; doar comentează, își dă cu părerea, dă sfaturi, țipă, se sperie, vrea să fugă…
Mintea nu va face yoga, niciodată !!!
Și nici Cale spirituală!
E o “lozincă” bună de… ținut minte!
A lăsa la o parte acțiunile externe săvârșite cu mintea, cuvântul și corpul, cât și a celor interne, pentru a se ajunge astfel la recunoașterea Naturii Sinelui (Yoga Sastra)
Finalitatea Căii spirituale este aceasta, realizarea Naturii Sinelui…! Să nu uităm, de aceea practicăm! Nu pentru însănătoșire, bunăstare, echilibru interior, liniște mentală…: acestea sunt doar scopurile lumești imediate (care se vor întâmpla și ele, stați liniștiți, exact atât cât trebuie…).
Practica va trebui să nu mai aibă, la un moment dat, nici un scop: voi practica, pur și simplu: pentru că deja asta face parte din mine, din creșterea, din transformarea mea!
Apoi urmează niște lucruri din ce în ce mai subtile…, iar practica va deveni fascinantă. Este deja nivelul “spiritual”, dacă vreți… (desigur, există elemente și până acum, ele se îmbină, cresc, se adaugă, se dezvoltă…)
ABANDONUL: în postură, în respirație… Învăț să mă las, nu mă mai lupt, cu corpul, cu postura, cu mintea…, am încredere, mă abandonez cu bucurie, cu drag, cu curiozitatea descoperirii și a pașilor viitori…
Ajung să simt din ce în ce mai mult postura, mă las ei…, o iubesc deja,
Mă las respirat, trăit, modificat…
Încep să simt BUCURIA corpului, a celulelor: care se destind, care sunt oxigenate, care respiră, care primesc energie de o altă calitate… Care trăiesc!
Devin din ce în ce mai conștient – de corp, dar și de viața din mine…
Devin conștient de viață, și de incredibila SHAKTI, energia Manifestării, cea care ne dă viața…
Simt ELEGANȚA POSTURII, care este de fapt o manifestare extraordinară a eleganței Universului…
Simt MIRACOLUL existenței acestui corp, acestei minți, acestei posturi, acestei respirații…
Simt MIRACOLUL SHAKTI…
“Meditez asupra puterii divine”, cum ne spunea Patanjali.
DEZIDENTIFICAREA: “eu” dispar, rămân doar forme de energie, rămâne doar o respirație a Universului, rămâne doar o manifestare, o formă…, și o conștiență.
DEVIN UNA CU POSTURA, CU RESPIRAȚIA…,
DEVIN POSTURA, RESPIRAȚIA… (tocmai pentru că acel “eu” a dispărut)
NU RĂMÂNE DECÂT UNIVERSUL CARE SE MANIFESTĂ printr-o formă, o respirație, O CONȘTIENȚĂ, etc.
Postura devine perfectă atunci când efortul pentru a o realiza dispare, de așa manieră încât să nu mai existe mișcări în corp. De asemenea, perfecțiunea posturii se realizează atunci când spiritul se transformă în infinit, adică atunci când își face din ideea de infinit – propriul său conținut. (Vyasa)
Aceasta este Calea yoga…
Care te va conduce, în cele din urmă,
Dincolo de SHAKTI, dincolo de formă…
Vacuitatea… e în mine, descopăr asta… Simt asta, sunt asta, am devenit asta…
Eram dintotdeauna asta…
Nu există decât asta, acel “eu” – nu există…
Indra
(Textul aparține Școlii LiLA. Orice reproducere parțială sau completă se va face doar cu acordul nostru. Mulțumim)