Mintea obișnuită este comparată frecvent în textele orientale clasice cu un geam murdar sau cu o oglindă murdară; și mintea oglindă – cu o oglindă curată.
Comparația este foarte bună: pentru că exact așa cum nu vezi prin acel geam murdar, la fel nu vezi – cu mintea ta obișnuită de zi cu zi. La fel cum o oglindă murdară nu poate reflecta corect realitatea, la fel, nici mintea ta nu poate să vadă corect lucrurile. Și atunci, într-o primă etapă, dezideratul ar fi măcar de a curăța geamul sau oglinda, de a curăța mintea de tot felul de lucruri.
– Să ai discernământ…
– Să vezi lumea într-un alt fel… să percepi lumea în alt mod…
– Da, să percepi lumea cu o minte mai curată, cu un geam mai transparent… Nu ne referim aici la discernământul legat de judecată. În limba hindusă acest discernământ se cheamă viveka, și înseamnă o minte clară, o minte limpede, care vede lucrurile cât se poate de aproape de realitatea lor.
Haideți să o luam altfel, mintea murdară, geamul murdar…, cu ce se murdărește mintea obișnuită?
– Cu toate programele, cu toate judecățile, cu tot ce îi este indus acolo, cu tot ceea ce este învățată mintea să facă, cu toate alegerile, atașamentele, fixismele, încăpățânările, judecățile de valoare. Și atunci ea nu va putea să evalueze corect o situație dată – tocmai din cauza acestor filtre, a acestor “murdării” prin care ea vede doar ceea ce îi permit ele…
– Se murdărește cu toate programele pe care le avem…, cu toate fricile, obsesiile, condiționările: “asta e bine”, “asta nu se face așa”…, cu acel “dat cu părerea”, veșnic: “eu cred că…”, “părerea mea este…”, “cutare nu ar trebui să…”, etc.
– Tot timpul va compara un eveniment nou – cu ceva ce “știe ea”…
– Da! Dar atenție la acest “știe”! Cum știe ea?
– A fost învățată…
– Exact! A fost programată! Deci nu este știința ei proprie.
Ori discernământ – înseamnă știința ei, percepția ei proprie. Ea nu va mai reacționa repetitiv, nu va mai reacționa prin prisma experiențelor anterioare, nu va mai reacționa prin prisma judecăților de valoare, prin prisma sfaturilor altora, prin prisma celor văzute sau auzite din mediul exterior. Pentru că, de fapt, toate acestea sunt acele “murdării” care se depun pe geamul minții, pe oglinda minții, și care distorsionează realitatea: întrucât mintea vede prin astea, judecă prin astea, cataloghează prin astea și acționează prin această pâclă de confuzie, de neclaritate. Și ce va mai face, mintea cea “murdară”? Acționând exact în conformitate cu murdăriile ei, va mai crea în plus niște karmă: de unde repetițiile în viață, și în ciclul reîncarnării.
Mintea discriminativă este o oglindă relativ curată, care poate oglindi foarte multe lucruri, și care poate înțelege foarte multe aspecte din orice situație, eveniment, etc.
Dacă luăm, de exemplu o scenă, un eveniment, o adunare de oameni: mintea prăfuită, murdară, va începe imediat să judece, conform programelor ei: asta e așa, asta e pe dincolo, ăla e strâmb, ăla e urât, ăla nu are dreptate, etc., etc., etc., ratând, de fapt, totul…, trăind doar în ceea ce “știe ea”.
Mintea discriminativă va vedea în cu totul alt mod – acea scenă, acele ființe, va înțelege ce este în spatele aparențelor, va înțelege de ce se interacționează într-un anume mod, va înțelege care este programul subconștient care îi face pe oameni să se poarte într-un anume fel…, va vedea tot felul de subtilități…, și așa mai departe.
Deci cam așa funcționează o minte care are această capacitate de discriminare, viveka; ea nu este încă o minte oglindă, dar a devenit o minte care înțelege foarte, foarte multe lucruri. Și antrenamentul pentru mintea discriminativă este, spuneam noi, starea de martor. Și practica: exercițiile energetice, meditația…
Numai așa te poți antrena, pe de o parte fiind tot timpul foarte atent la tine, văzând cum funcționezi…, pentru că, înțelegând cum funcționezi, vei ști la ce să renunți, vei putea “curăța murdăriile” din minte; ori dacă tu nu îți vezi propriile murdării, n-o să le poți curăța niciodată. Prin starea de martor vei putea să le vezi, să ieși din ele, și atunci mintea ta va fi din ce în ce mai curată, mai clară, mai lucidă, din ce în ce mai aproape de acea stare de minte oglindă. Iar prin practica comportamentală și energetică, prin exercițiile de curățare, vei reuși… chiar să le cureți.
Mintea discriminativă este un fel de minte practică, putem spune, adică funcționează bine în viața de zi cu zi, se descurcă în viața de zi cu zi, ia deciziile cele “bune”; adică dacă îl cităm pe Osho este “o minte care acționeză, nu reacționează”. Și fraza asta este de fapt o frază foarte importantă, de ce? Pentru că o minte care reacționează, de fapt ce face? Repetă! Reacționează conform unor șabloane, conform unor scheme, a unor programe preexistente. O minte care acționează este o minte creativă, o minte care știe că de fiecare dată situația e alta, personajele sunt altele, planetele sunt aliniate în alt fel, condițiile sunt de fiecare dată diferite, iar ea va acționa într-un mod creativ. Deci o minte discriminativă este în același timp o minte creativă, în sensul că nu repetă, nu repetă de fiecare dată aceleași șabloane, aceleași scheme, aceleași condiționări, aceleași greșeli veșnice. Și din cauză că nu repetă, are șanse să se reîncarneze din ce în ce mai puțin, iese cumva din ciclul repetițiilor și din ciclul programelor samsarei.
De asta practicăm!
Indra, Lia, Gabi (din Școala de joi, “Despre minte”)
(textele aparțin autoarei, copierea, transmiterea sau altă utilizare a lor se poate face doar după obținerea permisiunii și cu respectarea fidelă a conținutului… mulțumesc!)