Sfaturi practice:
* Nu vă considerați mai avansați decât sunteți: doar ego-ul vostru se consideră așa!
Iar asta va fi valabil mereu…, atâta timp cât va exista un ego!
* Fără acest “nivel omenesc frumos” – nu poate exista o reală evoluție spirituală! Așa că – nu-l neglijați! Dacă o veți face – va fi doar o auto-păcăleală, din nou – a minții și a ego-ului dvs; iar așa-zisa dvs. evoluție – va fi asemeni unei construcții înălțate fără o temelie solidă: se va nărui!
-
“Starea de cei 7 ani de-acasă…”
Asta înseamnă – bunătate, acceptare, iertare, respect față de ceilalți, modestie, bun-simț, ne-critică, ne-cârcoteală, ne-judecată, ne-bârfă, ne-meschinărie, onestitate, generozitate, răbdare, grație, încredere, lipsă de pretenții, etc….. lista este lungă, nu o vom detaila aici…
Toate acestea însă – simțite în profunzimea ființei, în fiecare celulă, nu doar “de formă”, de suprafață, de gura lumii sau ca o conveniență socială…
Cei 7 ani de acasă trebuie să devină o stare interioară, constantă, stabilă, “palpabilă”, iar în ea se vor contopi atunci toate aceste “calități” enumerate, pierzându-și individualitatea și etichetele: ele vor rămâne doar niște nuanțe, niște “frecvențe” minunate într-o stare interioară armonioasă, ne-stridentă, fluidă, non-violentă, care va impregna, care se va manifesta în toate gesturile, gândurile, vorbele, deciziile, reacțiile…
Acesta este “nivelul omenesc frumos”…, și abia de aici se pornește mai departe…
Iar dacă acest “nivel omenesc frumos” este deficitar, atunci recunoașteți, reluați, munciți, îmbunătățiți…
“În această lume, ura nu va dispersa niciodată ura.
Doar iubirea dizolvă ura.
Aceasta este “Legea”, eternă și omniprezentă”.
(…)
Renunță la căile vechi – pasiune, dușmănie, prefăcătorie.
Cunoaște adevărul și descoperă pacea.Împărtășește calea.”
(Buddha Sakyamuni, Dhammapada;
vezi și comentariile noastre, foarte ample!, ale Dhammapadei!)
Deci: Cei 7 ani de acasă = O ATITUDINE INTERIOARĂ STABILĂ…
2. Să fii mereu prezent, atent, conștient: CE FACI, CE SPUI, CE GÂNDEȘTI…
Acesta este modul de viață meditativ: lucid, “treaz”: a fi prezent clipă de clipă – în gesturile, vorbele, gândurile tale, a nu acționa stereotip, repetitiv, mecanic, inconștient…
A te observa mereu: corpul, vorba, mintea…
Iar mai apoi – CUM și DE CE – FACI, SPUI, GÂNDEȘTI într-un anume mod…
(Aici ar urma o întreagă discuție despre programarea mentală, educație, cultură, ego, etc., puteți studia celelalte texte/ înregistrări ale Școlii LiLA…
Dar nu despre asta este vorba aici, ci doar de A TE OBSERVA – CUM REACȚIONEZI INCONȘTIENT…)
A avea curajul să te observi și să te vezi așa cum ești.
Conștientizarea reprezintă condiția sine qua non pentru schimbare.
Și constituie antrenamentul pentru viitoarea stare de martor (acesta este deja un algoritm pentru o altă treaptă de înțelegere și de practică).
“Atenția este calea către viață.
Prostul doarme ca și cum ar fi deja mort,
Însă cel stăpân pe sine este treaz și trăiește veșnic. El observă. El este limpede.”
“Prostul este neatent și nepăsător,
Dar înțeleptul își păzește atenția ca pe cea mai de preț comoară”.
(Buddha Sakyamuni, Dhammapada)
Deci: CONȘTIENTIZARE, PREZENȚĂ…
-
Să TACI ! Exterior și interior!
Tăcerea exterioară este doar un început, doar un antrenament pentru TĂCEREA INTERIOARĂ, TĂCEREA MINȚII…
Dar pentru că trebuie început de undeva, ar fi util să începeți cu tăcerea exterioară, cu oprirea acelei vorbării penibile, nejustificate, fără substanță – despre orice…, dar care este, de fapt, o vorbărie mai mult sau mai puțin voalată – despre mine: ce am mai făcut EU, ce am mai mâncat EU, ce părere am EU – mereu!, ce consider EU “normal”, ce mi s-a mai întâmplat, desigur – MIE, și așa mai departe…, exemplele sunt infinite… dar, din păcate respectă aceleași șabloane: ale construirii ego-ului. Căci asta se întâmplă prin această veșnică vorbărie, interioară și exterioară: se re-consolidează, se re-verifică, se re-inventează, se re-valorizează EGO-ul, mereu, mereu, mereu…
Și atunci, prin conștientizarea și mai apoi, prin reducerea/ oprirea acestei vorbării – veți face un mic prim pas – spre înțelegerea, iar mai apoi – spre dizolvarea acestui ego…
Aceasta este singura cale spre evoluția spirituală…
Pe de altă parte – veți mai reduce din “poluarea” energetică a Universului, realizată clipă de clipă prin milioanele de “deversări” umane: vorbire fără rost, trance-tranca, bârfe, comentarii acide, violențe de tot felul…, emise astfel în Univers, și care, din păcate, influențează pe toată lumea (implicit pe dvs.!) – care se “scaldă” în acest camp extreme de dizarmonic…
Doar atunci când mintea ta tace – poți fi prezent!
Doar așa poți ASCULTA, poți AUZI CU ADEVĂRAT, ÎNȚELEGE, INTEGRA…
Doar așa poți FI CONȘTIENT, DE TINE ȘI DE CEEA CE TE ÎNCONJOARĂ…
Altfel vei fi prins doar în veșnica ei bombăneală, în “realitatea” creată astfel de această minte, prin veșnicile ei comentarii, judecăți, poziționări, reamintirii, proiecții…
Și astfel veți trăi în lumea acestei minți, ratând complet momentul prezent și “viața” din jur… (de fapt asta se și întâmplă, cu fiecare dintre dvs.!)
Doar atunci când mintea ta tace – te vei putea centra…,
Și în acel centru vei găsi LINIȘTEA, TĂCEREA…
Astfel, tăcerea minții devine obligatorie pentru practica meditativă/ spirituală reală…
“Așa cum meșteșugarul cioplește atent
Și face ca săgeata să fie dreaptă,
La fel și înțeleptul își direcționează gândurile nestatornice.
Prin atenție și stăpânire – Înțeleptul își supune gândurile.
El le oprește peregrinarea.
Așezat în vidul inimii el găsește libertatea.
(…)
Cum ar putea o minte tulburată să înțeleagă calea?
Dacă un om este tulburat – el nu va fi niciodată plin de cunoaștere.
(…)
O minte netulburată, care nu mai caută să vadă ce este bine și ce este rău,
O minte aflată dincolo de judecată,
Observă și înțelege”.
(Buddha Sakyamuni, Dhammapada)
Deci: CONȘTIENTIZARE +TĂCERE, INTERIOARĂ și EXTERIOARĂ…
-
Nu mai spune, și nu mai susține nici în interiorul tău – “ȘTIU”, “AM ÎNȚELES”…
Pentru că nu știi!
Pentru că nimeni nu știe nimic, doar mintea cea caraghioasă – își închipuie ea “că știe”…
Da, poate că mintea ta a acumulat niște noțiuni din diferite domenii… dar asta nu înseamnă că știe…
Afirmând “ȘTIU!” – din start închizi căile de acces ale noului, ale experimentării, ale simțirii, ale deschiderii…, singurele tale șanse, ca, vreodată – să ajungi să știi-simți-fii cunoașterea… (pentru că asta înseamnă, de fapt, să știi: A FI ÎN ACEA CUNOAȘTERE… da, pare, și este abstract…)
Lasă-te învățat, deschide-te spre învățătură…, cu atât mai mult cu cât te consideri (ego-ul tău, desigur, se consideră așa!!) o “ființă cu preocupări spirituale”…
Doar dacă te golești interior – te vei putea “umple” cu ceva nou, mai rafinat, mai armonios…, și doar așa va fi posibilă schimbarea…
Altfel – nu vei obține, acolo, în tine, decât o mare amestecătură, confuzie și păcăleală…
Ține și de smerenie, asta, A ȘTI CĂ NU ȘTII…, și de ego-ul intelectual și spiritual, a nu te mai considera TU atât de “știutor”…
“Prostul care știe că este prost – prin aceasta este mai înțelept.
Prostul care se gândește că este înțelept – este cu adevărat un prost.”
“Orice ar învăța un prost, aceasta îl va face și mai prost.
Cunoașterea doar îi va sparge capul.
Pentru că atunci el va dori recunoaștere. Să fie primul peste toți. Să fie deasupra tuturor.
“Fie ca toți să îmi cunoască munca, fie ca toți să caute îndrumare de la mine.”
Acestea îi sunt dorințele, atât de mare îi este trufia”.
(Buddha Sakyamuni, Dhammapada)
Atitudinea de smerenie – interioară și exterioară – este un alt algoritm al începătorilor…
(vezi înregistrările și CD-ul nostru despre Smerenie și iubire…)
Nu mai afirma: “știu eu”! Sunt infinite variante ale fiecărei situații, niciodată mintea omenească nu le va putea cuprinde pe toate, cu toate ramificațiile și interdependențele lor infinite în timp, spațiu, planuri… nu ai cum să le știi!
Doar ego-ul tău, susținut de mintea-sclava-sa, afirmă mereu – “că știe”!
Din nou vorbim despre asta: despre ego, despre conștientizarea lui, despre conștientizarea necesității dizolvării sale…
Reacțiile, comportamentele tale repetitive vin și din acest “știu eu”: observă-le, oprește-le, conștientizează repetiția, “trufia” minții care o ține pe a ei, păcăleala imensă…
Doar când vei lăsa la o parte acestă minte “știutoare”, doar când te vei apropia de acea minte oglindă, reflectivă…, doar atunci vei ajunge să acționezi adecvat momentului…: și doar atunci vei ieși din repetiții.
Cât despre Adevărul ultim… oare cât de arogant poți fi – ca să crezi că-l știi….
Deci: CONȘTIENTIZARE + SMERENIE…: A RECUNOAȘTE că NU ȘTII…
-
Înțelege violența, devino non-violent: în gândire, vorbire, acțiune…
Violență înseamnă mult mai mult decât ceea ce atribuim cuvântului – în mod curent. Violență înseamnă de fapt – orice dizarmonie față de fluxul Universului…
Violența este o stare interioară, un cîmp conținând un spectru întreg de frecvențe, o stare interioară mai mult sau mai puțin conștientizată, – care va infiltra, care va penetra, care se va exprima / exterioriza – prin gânduri, vorbire, gesturi, comportament, etc. Și care se va reflecta, în cele din urmă, în viața fiecăruia.
Din păcate – de multe ori considerată ceva “normal” și “acceptabil”, violența este, de fapt – o expresie a dizarmoniei interioare a fiecăruia, având o multitudine de nuanțe, forme, grade de exprimare.
După oarece practică – aceste lucruri vor fi simțite…
Atașez un text mai vechi (din Școala de joi) = referitor la aceste numeroase forme ale violenței, și o completare foarte “la obiect” a Gabrielei C., – cu invitația spre auto-observare, auto-evaluare și recunoaștere a propriilor violențe, a celor evidente, dar și a celor “subtile”…, iar apoi – poate spre schimbare.
“Controlează-ți cuvintele. Stăpânește-ți gândurile. Nu permite niciodată corpului să facă rău.
Urmează aceste trei moduri de acțiune – cu puritate, și te vei afla pe Cale.
Aceasta este calea înțelepciunii.”
(Buddha Sakyamuni, Dhammapada)
Deci: CONȘTIENTIZARE/ SIMȚIRE+NON-VIOLENȚĂ…
-
Reeducă-te: învață smerenia!
Observă-te, apoi încearcă să-ți reduci importanța de sine: și asta – mereu!
Creștinii o numesc “smerenie”…
Nu mai raporta totul LA TINE!
Nu mai vorbi mereu DESPRE TINE!
Chiar NU ești TU centrul Universului…
Nu mai considera-, nu te mai purta, – ca și când totul ți se cuvine!
Nu mai dori mereu câte ceva, nu mai încerca să controlezi TU – totul!
Ne-smerenie = EGO, sub infinitele lui forme!
“ (…) O nuanţă este cea de acceptare, o altă nuanţă este cea de ascultare, alta este de supunere, alta este de respect, alta este de plecăciune, alta este de mulţumire, de recunoştinţă…, şi o altă nuanţă folosită în Moldova, este aceea de râvnă, care iarăşi este un arhaism foarte frumos. Iată aici călugării, care trudesc cu râvnă, în munca lor spirituală… şi râvna este iarăşi un cuvânt extraordinar de frumos: asta înseamnă că respectivul practicant face – tot ceea ce poate el, se străduieşte şi acea străduinţă o face cu această smerenie, deci nu mă laud – ce grozav practicant sunt eu, nu mă laud câte mătănii fac eu (şi celălat nu face!), ş.a.m.d. Deci râvnă înseamnă de a face cu drag, de a face cât poţi tu, de a face cu dăruire: şi cuvântul râvnă, este inclus în cuvântul smerenie.
Şi-atunci iată, un singur cuvânt, câte valenţe are!
Altceva, mult mai lumesc, ce mai are smerenia, o altă nuanţă?!
G: Să recunoşti că nu ştii…, faptul că Acolo este Ceva, mult mai mare, de necuprins…
Ş: Modestie…
I: Da, modestie…
Şi încă ceva, iarăși foarte omenesc şi foarte de zi cu zi!.
Bun simţ, buna cuviinţă! Deci smerenie înseamnă, în lumea omenească, bun simţ, non-agresivitate, non-violenţă, respect, modestie, deci toate acestea sunt incluse în cuvântul smerenie; şi nici pomeneală de umilinţă, umilinţa nu este inclusă în cuvântul smerenie. Umilinţa, este doar conotaţia rămasă prin pierderea, neînțelegerea semnificaţiei originare…”
(Fragmentul face parte dintr-un text mai amplu – din Școala de joi: Despre SMERENIE …)
Sf. Siluan: “Pentru a ajunge la Dumnezeu nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie “.
Deci: CONȘTIENTIZARE + ÎNȚELEGERE + SMERENIE…
-
“Starea de inimă deschisă”…
Cele precedente (“starea de cei 7 ani de-acasă”, smerenia, non-violența, respectul celorlalți, iertarea, acceptarea, bucuria…) – toate acestea se regăsesc într-o “stare” mai bine conturată, mai bine individualizată – dată de deschiderea inimii…
“Evoluția omenirii de la râmă la starea de Esență, de Dumnezeu – ca să înțelegeți la ce mă refer, – trece prin chakre. Deci de la chakra întâi, când te interesează doar supraviețuirea și reproducerea și să supraviețuiesti, și turma (când ești în turmă), trece prin chakra a doua, când începi să devii tu, să fii conștient de tine, să ridici capul din grup, apoi prin chakra a treia când se definitivează personalitatea, adică tot ceea ce ești tu în viața asta, ceea ce numim noi Ego. Adică tot trecutul tău, tot prezentul tău, toate emoțiile, toată mintea ta, corpul tău, toate, toate, toate, tot ce înțelegi prin “eu sun” – ăsta este Ego-ul. Omenirea este în general la acest nivel, la nivelul chakrei a treia. Este însă doar un nivel de evoluție pe care omenirea trebuie să îl depășească, pentru că așa e evoluția firească. Dar, pentru a-l depăși trebuie să treci la chakra a patra, care e chakra inimii, să o deschizi și să âncepi să funcționezi de aici. Dacă ești foarte egotic și te interesează doar de tine, nu ai cum să treci mai departe – pentru că ești blocat în chakra a treia; și atunci trebuie să renunți cumva la Ego, să îl înțelegi, să îl depășești, ca să poți să ajungi la chakra a patra, la chakra inimii” (Gabi C., Școala LiLA)
Calea nu este în ceruri. Calea este în inimă.
(Buddha Sakyamuni, Dhammapada)
Deschiderea inimii va schimba totul: va permite o transmutare mental-emoțională, o rafinare a tuturor frecvențelor tale, o altă calitate energetică…; și aceasta va influența modul de abordare al întregii tale vieți, relațiile, reacțiile, atitudinea interioară… toate acestea se vor schimba, întreaga ta abordare și perspectivă asupra celorlalți și asupra ta. Și deci, implicit, ți se va schimba și viața, la modul cel mai concret.
Deschiderea inimii schimbă complet energetica ființei tale: este punctul de cotitură, “pragul” evolutiv major… Și invers: fără deschiderea inimii – nu există evoluție…Deschiderea inimii va aduce acea cunoaștere non-mentală…
Există tehnici energetice, exerciții de respirație, forme de meditație – care vă ajută la asta.
În plus, comportamentul de zi cu zi: observat, conștientizat cu curaj și luciditate, schimbat în mod voluntar…
Deci: CONȘTIENTIZARE+INIMĂ DESCHISĂ (+NON-VIOLENȚĂ+SMERENIE)…
-
Observă-te! Ești sclavul programelor tale mentale!!! Ești omul-robot!
Observă-te: Nu cumva repeți? – ORICE? (gânduri, vorbe, atitudini interioară, comportamente, relații…)
“Haideți să vedem ce sunt aceste programe mentale? faptul că sunteți “programați”, faptul că repetați, TOTUL, precum niște roboți, faptul că funcționați la un declic de telecomandă…
Să vedem ce sunt ele…
– Ce am ajuns noi să credem: că trebuie să fim, să facem, să ajungem…
– Prejudecăți prin educație…
– Obiceiuri, tradiții, rutine, educație.
I: Da, deci – de toate pentru toți. Toate acestea înseamnă programe mentale. Iar înțelegerea lor – nu înseamnă să nu respecți niște conveniențe sociale, nu înseamnă să devii de acum un anarhist… Înseamnă să le înțelegi, să te vezi cum funcționezi, și să încerci apoi să nu mai fii condiționat de către ele. Deci nu vom sări în cealaltă extremă, aceea de ripostă, pentru că și această atitudine va fi generată tot de către un program mental, unul nou: programul mental de “de a fi anarhist, de a mă opune”, “pentru că eu sunt diferit”… Ideea este de a le înțelege și de a înțelege cum aceste programe îți condiționează viața, de a vedea ce fac ele din viața ta…, cât de limitat ești din cauza lor, și cât de robotizat…
Și cât de neautentic…
Și cum poți deveni liber: pentru că, dacă dai la o parte programele mentale ești liber. Uite o nouă lozincă: “fără programe mentale = libertate”. Libertatea poate să existe chiar dacă te supui unor cutume sociale, chiar dacă vorbești civilizat, etc. Deci să nu amestecăm lucrurile, nu amestecăm noțiunile de cultură și de respect a altora – cu noțiunea de ne-libertate, de privare de libertate. Ideea este de a înțelege condiționarea, mintea, care face “doar așa”, pentru că așa știe ea să facă, pentru că așa trebuie ea să facă, pentru că așa este bine… etc. ”
(…) Și atunci, să le luăm drept ceea ce sunt. Odată: să le constientizăm (acestea sunt programele, sunt în mintea mea, uite cum mă comport, uite cum gândesc, uite cum simt conformez lor), ele îți declanșează emoții, îți declanșează gânduri, îți declanșează comportamente, deci să le identifici.
Și apoi să le privești drept ceea ce sunt: automat, dacă le vei privi ca pe niște simple programe, ca pe niște contrucții ale minții tale, atunci vei reuși să te dezidentifici de ele.
Deci tot timpul să te uiți tu la tine, și să vezi cum vine programul mental și cum te influențează, cum te conduce, cum te împinge la diverse gesturi, acțiuni, gânduri, vorbe….
(există un întreg text despre Omul-robot din Școala de joi…)
Deci: CONȘTIENTIZARE+CENTRARE+CURĂȚARE (exerciții energetice, pranayama)…
Dar pentru asta – trebuie să știi câteva tehnici de pranayama…, trebuie să știi ce înseamnă centrarea, trebuie să și poți face asta (centrarea devine posibilă abia după 2-3-4 ani de practică meditativă, de exerciții, de disciplină a practicii) = adică practica noastră de sală și de tabere…
Indra