”Cine priveste în exterior visează; cine privește în interior, se trezeste”, spune Carl Jung, apropiindu-se de definiția meditației.
Căci meditația este, într-adevăr, privirea spre interior. Dar nu numai atât, acesta este doar primul pas.
Meditația înseamnă centrare, minte liniștită, fără gânduri, atenție focusată, inimă deschisă, corp liniștit (sau ”centru” liniștit, în cazul meditației în mișcare), toate acestea însoțite de conștientizare/ conștiență, vigilență, prezență…
Iar pentru cei cu adevărat avansați, devoțiune, stare de miracol…
Meditația este o stare, și nu un exercițiu. Dar pentru a dobândi această stare, este nevoie de practică, de exerciții.
Exercițiul de fixare (shinay, shamata) – liniștește mintea, Vipassana focusează atenția, dezvoltă conștientizarea și coboară mintea în inimă.
Posturile liniștesc corpul, deschid inima, educă conștientizarea, starea de prezență, de “aici ;I acum”.
Exercițiile de respirație focusează atenția, ajută la centrare, purifică și rafinează energiile și percepțiile.
Aceste noi percepții vor susține, la rândul lor, conștientizarea: care devine mai clară, mai profundă.
Centrarea va aduce mintea, atenția și conștientizarea în inimă, care astfel se va deschide.
Energia subtilă a conștiinței, din spațiul inimii, la un moment dat – va inunda corpul energetic și va transmuta, va rafina celelalte frecvențe mai grosiere, dense, urâte.
Noile frecvențe vor aduce liniște mentală, luciditate; dar și bucurie – a practicii, apoi a stării de a fi…
Luciditatea va permite înțelegerea subtilităților practicii.
Liniștea mentală aduce liniște în corp, dizolvă durerile, detensionează.
Liniștea corpului va permite o practică mai susținută și o nouă focusare asupra corpului, energiilor, minții.
Conștientizarea devine din ce în ce mai profundă.
Deschiderea inimii și rafinarea frecvențelor permite conștiinței să se expansioneze din ce în ce mai mult.
Expansionarea conștiinței și tehnicile de respirație șterg din ce în ce mai mult granițele, separarea dintre tine și ceilalți, dintre tine și Univers.
Ștergerea acestor granițe va permite unor frecvențe și mai subtile să pătrundă în corp, în minte, în emoții.
Aceste noi frecvențe armonizează, liniștesc mintea…
Liniștirea minții va permite întrezărirea Esenței sale: vacuitatea, potențialitatea, nelimitarea…
Întrezărirea Esenței minții dă un nou sens practicii. Și vieții.
Rafinarea frecvențelor inimii vor aduce “calitatea spirituală” a acestora: abandonul, devoțiunea, starea de miracol.
Astfel se întrețes, se susțin și se potențează componentele meditației.
Toate acestea necesită însă motivație, disciplină, răbdare, tenacitate: adică practică.
Meditația, la rândul ei, este un instrument. Pentru Iluminare.
“Cufundat într-o viziune egală pentru toate lucrurile, purificat prin meditație, trăiește Realitatea ultimă.”*
“Nu există nici unire nici separare, nici pentru tine, nici pentru mine. Nu există nici tu, nici eu, nici lumea: cu adevărat, totul este numai Atman”
Pentru că următorul pas, după ce ai “deprins” meditația, este ca tu, cel care “meditezi”, să dispari. Să te dizolvi în acel Sine…
Și atunci Acolo va rămâne doar Conștiința, doar Prezența, doar Natura ta reală, doar Esența ta… dintotdeauna pură, nelimitată, necuprinsă, atemporală…, dincolo de cuvinte, de concepte, de gândire, de forme…
“Dumnezeu alcătuit din toate lucrurile, asemănător spațiului fără limite, pur în esență și pe care nimic nu-l influențează. Acest Dumnezeu sunt, fără nicio îndoială, eu însumi”
“Cu adevărat totul este numai Sine, nu există diferențiere sau nediferențiere. Cum să spui că Sinele este sau nu este? Sunt plin de uimire…*.
Indra
* Dattātreya, Avadhūta Gitā, Ed.Kamala, Brașov, 2008
(textele aparțin autoarei, copierea, transmiterea sau altă utilizare a lor se poate face doar după obținerea permisiunii și cu respectarea fidelă a conținutului… mulțumesc!)