Dana: Despre nevoia de Învățături și un șopron vechi cu coceni de porumb. Și despre Impermanență.

Despre nevoia de Învățături și un șopron vechi cu coceni de porumb.Și despre Impermanență.

În lumina străvezie adusă de firave raze de soare străbătând anevoie prin micile crăpături din peretele de paiantă, plutește o mare de praf. Pe pămânul bolovănos și aproape cavernos al interiorului zac de-a valma câteva mormane de coceni vechi de porumb, sticle fără vârstă acoperite de țărână și diverse alte obiecte, cândva gospodărești: butoaie, putini, site, unelte.  Lemnul lor, acum cenușiu, prăfos și trist, pare că plânge după grija măinilor ce l-au iubit cândva. Și care astăzi nu mai sunt.Totul se tânguie mut printre uriașe pânze de păianjeni. Ei au preluat blând, tăcut dar neabătut tot acest spațiu și micul dar adâncul univers din el.

Intrăm să rostuim puțin interiorul.  Orice mișcare naște nori de praf, pereții gem și ei cu mici valuri de pământ sfărâmat, pânzele de păianjen se împotrivesc distrugerii, totul face ca atmosfera să fie irespirabilă.  Cât de des, e nevoie de o fugă afară, în lumina clară a zilei, pentru o gură de aer proaspăt și curat.  Cât e de bun gustul acesta și ce balsam pentru nările și gâturile noastre, devenite hornuri înnegrite de funingine.
Oare nu la fel sunt și viețile noastre ? Oare nu trăim la fel, în spații (mentale, emoționale și chiar fizice) înțepenite în trecut, cu tot ce reprezinta el (întâmplări, știuturi, împotriviri, emoții, reacții, poteci ale minții) ? Câteodată, prea rar, atingem cu o clipire a inimii grozăvia interioară și dăm fuga “afară după o gură de aer proaspăt” din Învățături. Și e ca un nectar. Ca o ridicare din pâcla văii spre vârful limpede, calm și puternic.
Se percepe mult mai ușor nevoia fizică de aer curat într-un spațiu îmbâcsit. Mult mai greu merge simțirea autentică pentru nevoia disperata de Învățături (concepte, practică etc) și cale spirituală. Dar ne putem ajuta de prima pentru a o cultiva pe a doua.Și ne putem ajuta de vederea limpede a faptului că oamenii care au construit acel șopron, care au strâns toate acele lucruri și toată munca lor de o viață, au dispărut ca un fum, a fost un vis. La fel va fi și cu noi, și cu viețile noastre.Ce va conta în acel moment ?

MULȚUMESC Maestrului pentru că am putut să simt și să înțeleg acestea.Mulțumesc Sanghă-i pentru ajutorul și suportul în curățatul șopronului (fizic și personal) 😇🙏