Întrebare:
Mihaela dorește să vorbim puțin despre amestecul de practici: ce înseamnă asta și cât de nociv este…; să precizăm și care este este abordarea Școlii LiLA. “Noi le repetăm asta de multe ori”, spune ea, dar… Se pare că mai trebuie explicații.
Răspuns:
Școlile clasice din vechime au fost foarte stricte privitor la asta: ești cu noi – sau nu ești de loc. Pare dur și restrictiv; dar, de fapt, ei aveau mare dreptate… Încercăm să explicăm acum asta…
Din punctul nostru de vedere acum: nu poți impune oamenilor “exclusivitatea”, mai ales la început, mai ales atunci când este o Școală grea, ca a noastră, rafinată, și lumea nu înțelege mai nimic… Paradoxul este că unii dintre noii veniți nu înțeleg – din lipsa de cultură spirituală autentică, desigur, dar înlocuită fiind tocmai de această îndoctrinare cu prostiile de prin alte părți și de pe internet (acum mai există și acest mijloc perfect de “dezinformare spirituală”). Și iată consecința: deja ei nu mai pot înțelege-accepta altceva, și automat te amestecă și pe tine (Școala) – în aceeași “tocană pseudo-spirituală”. “Știu eu despre ce este vorba, am mai fost la cursul cutare, știu eu asta”.
De aceea recomandăm noi 2-3 ani de practică la sală (yoga, exerciții, meditație, tăcere, ne-comentarii, ne-dat-cu-părerea) + un studiu serios al materialelor Școlii. Abia după aceea poate că unii (cei care au dobândit oarece discernământ) vor începe să înțeleagă – faptul că ceea ce facem noi este diferit. FOARTE DIFERIT! Dar asta se întâmplă de obicei – abia după ce oamenii cresc… De aceea nu restricționăm de la început – accesul.
Și de aceea nu impunem, ci doar recomandăm, la început, faptul că ar fi bine să nu se mai împrăștie ei – în 100 de alte locuri. Și repetăm asta, de multe ori: poate că cineva totuși ne va auzi! Pe parcurs însă, acești fluturi zburători de acolo colo – fie se vor auto-elimina ei singuri, exact din neînțelegrea necesității “fidelității” față de Școală, fie vor cădea în capcanele (adânci) pe care le vom enumera mai jos, dispărând în acele capcane. Fie devenim noi mai restrictivi, dacă lucrurile degenerează.
Și ai deja un răspuns: pentru că ceea ce facem noi este foarte diferit și subtil. Atât de subtil – încât nici nu înțelegi, la început, mare lucru; sau, mult mai rău, ai senzația că ai înțeles! Fals: vorbim despre o înțelegere-simțire foarte rafinată, care nu apare chiar așa, cu una cu două…
Școala LiLA este o Școală de non-ego și non-dualitate. Vorbim despre iluminare, despre realizarea Sinelui… Ori practicile de pe piață – se referă exact la ego: cum să-l mai protejăm, cum să-l mai întărim, ce să-i mai oferim drăguț, cum să-l mai ornamentăm, cum să-i mai îndeplinim dorințele. Diferență imensă, categorică, de neconciliat!
Chiar dacă ele fac asta foarte subtil și pe nevăzutelea (ne-văzându-se nici chiar ele pe ele!). De exemplu: merg la cursuri de “deschidere a inimii”. Aparent este perfect, iar intenția cursului poate că este cea bună, chiar e nevoie de deschiderea inimii. Atâta doar că respectivii profesori nu se sinchisesc prea tare de ego-ul tău, care va crește spectaculos: “iată la ce curs minunat am fost eu!”, “acum am inima deschisă!” Ha ha, trebuie ani de muncă pentru asta! Ca să nu mai vorbim că ea se închide apoi la loc repejor, dacă cumva chiar s-a deschis! Ca să nu mai vorbim că există “deschideri” de multiple canale, cu o gamă extrem de largă și de rafinată de frecvențe. Ca să nu mai vorbim – că toate astea ar trebui să se reflecte deja în viața ta, ori… unde sunt?! De ce? Pentru că nici ei (profesorii aceia) habar nu au, de fapt, ce este acela ego, și că un demers autentic spiritual înseamnă diminuarea sa! Da, este imperativă deschiderea inimii (și noi avem exerciții zilnice și cursuri); dar trebuie făcută într-un anume fel, susținută de anumite explicații și de exercițiile potrivite, apoi cultivată, menținută, dezvoltată, și dusă mai departe în sensul cel bun! Ori asta nu o poate face decât o Școală coerentă, cu o muncă susținută (din partea ei, dar și din partea ta), o muncă de mai mulți ani, sau, mai probabil, de toată viața; și nu un curs de câteva zile. După care mai și primești o diplomă, numai bună de lipit pe peretele cu diplome înrămate – al ego-ului.
La fel cu tot felul de alte cursuri – despre alimentația nu știu care, vindecarea trecutului, etc. Sau mantra cutare…, sau tehnica de viață lungă a lui Buddha Amitabha. E foarte frumoasă… dar ce faci cu ea mai departe? Ce ai înțeles tu din ea? Doar ce vrea mintea ta să înțeleagă, doar ce alege ea să înțeleagă: adică să trăim mai mult. Ori nu aceasta este semnificația subtilă a practicii… Dar tu nu ești suficient de rafinat ca să o înțelegi singur, și poate că nici cel care-ți explică practica -nu-și bate capul cu asta, pentru că el știe deja – că occidentalii asta vor, să le fie bine și să trăiască mult: le vindem deci asta.
Cât despre detoxifieri și alimentații…, da, e bine să te “detoxifici”. Dar te intoxici la loc cu mintea și emoțiile tale, în următoarele 2 zile: cu asta ce mă fac? Cum o rezolv? Etc. Cât despre alimentație – discuțiile sunt infinite și foarte particulare, incluzând aici o gamă extrem de largă de variante, de la obsesia pentru îngrijirea corpului (obsesie având uneori conotații psihiatrice) – și până la violențele legate de corp, auto-mutilare, etc. Chiar crezi tu că există rețete universal valabile? Ha ha, ei bine, nu există!
Asta doar ca să dăm câteva exemple, nu luăm acum la rând cursurile…
Unele cursuri pot fi “bune”, luate așa, singure, ca un minim de informație. Dar le lipsește atât contextul general, cât și abordarea particulară. De ce? Pentru că nici cei care le predau – nu au acel context general și nici nu se pricep, sau nu au timp, sau chef- de acea abordare particulară! Iar tu singur nu le vei putea integra – din aceleași motive. De aceea este bun un maestru: pentru că el va ști să ofere un context – concept general, pentru ca apoi să-l poată particulariza potrivit fiecărui practicant: tu ai nevoie acum de asta, tu de asta, tu de astalaltă…
Revenind…, până una alta, țopăind de colo colo la diversele cursulețe – ai rămas exact în același ego și în aceeași ignoranță: pur și simplu pentru că nici nu s-a adus vorba despre ieșirea din ego și din ignoranță. De ce? Pentru că nici cei care predau nu știu asta. Și, desigur, este mai plăcut, pentru orice ego – să se lucreze în favoarea lui. De aceea ceea e facem noi la Școală este “greu”. Asta este foarte vizibil la cei care vin de prin alte părți, plini de ei, cu ego-ul până la cer, nici măcar bănuind că într-o Școală spirituală – va fi vorba exact despre dizolvarea acelui ego!
Iată deci o diferență majoră: linia călăuzitoare a Școlii, care este complet diferită de tot ce este pe piață. Și atunci, pur și simplu – nu merg amestecate lucrurile.
Rafinamentul conceptelor și al unor exerciții este foarte mare. Pur și simplu – ele nu se pot amesteca cu alte chestiuni mult mai grosiere… Pur și simplu nu merge, ele sunt ca uleiul și apa, cu densități (frecvențe) diferite. Dar practicantul, în îngâmfarea sa, își închipuie că el va putea. Iată marea capcană: nu, nu poate, exact din motivele de mai sus; pentru că el singur nu poate gestiona o gamă atât de diferită, și de largă, de frecvențe: nu le înțelege, tocmai pentru că este la un nivel mult prea grosier…
Pericolul cel mare este deci al confuziei: un amalgam de chestiuni pe care nu le poate structura, nu le poate organiza și nici conține, și care îl pot da peste cap; vorbim la propriu, uneori se poate ajunge la psihiatrie. De ce? Tocmai pentru că nu poți face tu ordine, cu mintea cea limitată și deja setată, într-un atât de mare depozit de informații, uneori – aparent, alteori – cu adevărat, contradictorii. Și vei alege, în cel mai bun caz, din nou, exact ceea ce-ți convine; și ceea ce este departe tare de drumul spiritual! Sau te vei rătăci, pur și simplu, în cazul mai rău.
Pentru că nu ai viziunea de ansamblu a evoluției nivelurilor de conștiință, acea “scară” la care ne tot raportăm noi. Practicantul se află pe o treaptă inferioară: pur și simplu de acolo nu vezi mai sus! Așa stau lucrurile, haide să acceptăm mai bine, asta, și să urcăm treptele așa cum trebuie… Și, la un moment dat, vei vedea din ce în ce mai mult – “sub tine” (tu, Mihaela, ești un exemplu bun – iată că exact așa se întâmplă: tu deja vezi din treptele inferioare ție…)
Revenind, vorbim de o mare confuzie ideatică; apoi comportamentală. Apoi sporită de ego-ul spiritual (“am fost la x cursuri, știu eu asta”…). Apoi acest ego spiritual, care doar își închipuie el că a înțeles, va lua tot felul de decizii “spirituale”, făcând noi și noi gafe, care de care mai penibile.
Ego-ul va lua, de peste tot, doar ceea ce îi convine lui – pentru a-și alipi noi elemente – structurii sale preexistente. Asta este aproape o lege a ego-ului. Și este ceva extrem de vizibil (din afară); dar, din păcate, complet invizibil din partea celui aflat în cauză. În plus – acesta se va justifica de acum – exact prin argumentele “spirituale”, făcând, de fapt, în continuare, tot ceea ce va vrea ego-ul.
Ori o Școală autentică te ferește de toate capcanele astea: ea îți oferă suportul pentru fiecare treaptă a acelei scări, algoritmii, cârjele care să te susțină, atât coneptual, cât și comportamental; și karmic (pentru că te va feri de multe rele, dacă respecți ce zice ea).
O Școală autentică este un drum preformat, pe care deja au mers alții, unii deja iluminați, este un drum sigur, “verificat”. E drumul cel bun! Doar că și tu va trebui să urmezi exact același drum, fără fantezii personale; altfel riști să te abați prin tot felul de alte bălării și detururi – de vieți întregi.
Un alt pericol al amestecurilor de practici – este cel energetic. Uneori faci mari prostii, exercițiile nu sunt întotdeauna complementare, mai ales dacă le mai și dezvolți tu creativ. Prostii reale: murdării plimbate prin chakre, blocaje, noi programe mentale nocive, etc, etc. Și cel mai grav, obții un amestec de frecvențe, dizarmonic, urât… (fiecare concept, fiecare idee – are o anumită frecvență, la fel – cursurile, Școlile). Amestecându-le vei obține doar… o tocană nesănătoasă. În plus, din nou, acel ego-spiritual, care devine și el un mare blocaj energetic, foarte concret!
O Școală autentică îți oferă și asta: o practică coerentă și safe; din nou, cu condiția să faci exact ceea ce ți se spune!
De aceea se punea accent în vechime, pe fidelitatea față de o Școală: pentru a te proteja – pe tine! Pentru a-ți înlesni drumul, pentru că este un drum sigur, chiar dacă uneori este greu. Pentru că există “ghizi” pe acel drum, câte un maestru care va ști să te conducă…; doar că tu trebuie să te lași, să-l asculți, și să-l urmezi. De aceea punem și noi accent, și repetăm asta! Pentru cine are urechi de auzit.
O Școala autentică are deci, concepte bine structurate, coerente, care te îndrumă pe tot parcursul tău spiritual, care te susțin și te păzesc, de la “piciorul broaștei” – la iluminare. Are apoi instrumentele, practica concretă. Are apoi un maestru, care se pricepe la toate astea și care poate coordona toată tătășenia; care este complicată, stufoasă, și foarte diversă. Și exact asta nu poți face tu singur (doar ego-ul tău crede că poate! Din păcate, ca de obicei, se înșală). O Școală autentică are apoi o mică colectivitate, formată tocmai din acei practicanți dedicați, care au înțeles toate astea și care le respectă; nu din coerciție, ci tocmai din această înțelegere-simțire și din dorința de a merge mai departe!
De ce această “definiție” a unei Școli? Pentru a evita alte confuzii frecvente, și anume acelea dintre o Școală autentică – și deja menționatele cursuri de week-end, sau balivernele, datul cu părerea – de pe internet.
Unele dintre aceste cursuri, spuneam, sunt ne-nocive, sau chiar sunt bune la câte ceva. Altele însă (din păcate – majoritatea!) – sunt de-a dreptul toxice și anti-spirituale! Oare ai tu discernământ să le vezi, să le triezi? Din nou, probabil că nu; tocmai pentru că ești la același nivel cu toxicitatea; și ți-ar trebui exact acea privire de ansamblu ca să le poți integra; pe care, sincer, nu o ai. Mai știi, fraza aceea, atât de des auzită, “eu rezonez/ nu rezonez cu asta”…, spusă cu atât de mare aplomb: este de fapt exact fraza care îți indică nivelul!
Oare nu ți-e frică, de tocana asta cu reziduuri otrăvitoare, în care te poți îneca?! “Rezonând” cu diverse bucăți plutitoare din ea?!
O Școală autentică te ferește exact de asta, de varietatea diversă a otrăvurilor și capcanelor. (Prin textele noastre și prin cursuri – uneori ne referim mai mult la capcane, decât la subiectul în sine: exact din acest motiv!)
Cât despre amestecul cu biserica… Asta este și mai greu de negociat, nu din cauza Învățăturilor, care sunt asemănătoare în multe privințe, ci din cauza celor care nu le-au înțeles; și nu au înțeles, de fapt, nimic. Urmează apoi învinovățirea, pedeapsa iadului pentru yoghini, și altele stupidități…
Apoi mai este răsfirarea, împrăștierea (ca atare) într-o grămadă de direcții… Asta nu te ajută de loc – la centrare. Vorbim noi mereu despre centrare… Este o împrăștiere mentală, dar și una energetică. Chestiuni pe care va trebui apoi să le recuperezi…, când te vei apuca, vreodată, chiar să practici.
Din nou, important rău, ego-ul spiritual: “la câte cursuri am fost…”, mă și laud cu asta, în loc să înțeleg ce prostii fac… Mă simt și eu, imediat, o “ființă de lumină” – dacă citesc un site care are în titlu acest cuvânt minunat… Mai și compar, chestii pe care nu le văd bine și nu le înțeleg. Mai și judec, o Școală sau câte un maestru, de le înălțimea viziunilor mele…
Etc.
Concluzie: Da, la început lumea caută.
Dar după ce ai găsit – ai putea să te oprești. Și să devii în mod real, sincer, cu determinare – fidel unei Școli, conceptelor și practicilor ei. Și acelui maestru. Dar asta se întâmplă, desigur, doar dacă ai acel discernământ (viveka); cu care să te vezi și să recunoști, și în tine, toate cele enumerate mai sus; și să te îngrozești. Iar apoi să-ți sufleci mânecile și să te apuci, în sfârșit, de treabă.
Dar ego-ul multora va susține el probabil în continuare: “mă descurc eu”, “știu eu cum să le îmbin, e treaba mea”. Aiurea, nu poți! Doar te păcălești că poți, doar te păcălești că practici, doar mai pierzi niște vieți și niște șanse…
Cam așa, Mihaela… Dacă mai vrei tu acum să mai adaugi câte ceva, te rog…
Comentarii- discuții:
– Fiecare diplomă este de fapt – un deserviciu spiritual, nu? Din punct de vedere al ego-ului care crește…
Iar cei care predau – fac asta tocmai pentru că este atractiv pentru ego (= cursanți mai mulți, aplauze, bani…, apoi trecem la nivelul 2, altă diplomă, alte aplauze, alți bani). Fac asta și din neștiința lor referitor la cele spirituale. Și ce este grav, faptul că respectivele cursuri, sau ce-o fi ele, ateliere, etc., sunt “promovate”, sunt “vândute” ca fiind ceva spiritual.
-I: Exact, de aici marea confuzie, “tocana” cum am numit-o (din considerente vizuale și olfactive). Deci cei care “se ocupă cu spiritualitatea” (am auzit-o și pe asta!) – de fapt habar nu au ce e aia! Și astfel prostia se propagă mai departe, din “spiritualist” – spre “consumatorul de spiritualitate” (de-a dreptul sinistru)
Uneori ei au intenții bune, dar iată – ar mai trebui acolo și ceva responsabilizare referitor la ce anume spui, cum spui, și, mai ales, tu, cam pe unde te afli cu înțelegerea și cu practica… Alteori – lucrurile sunt direct toxice și complet iresponsabile (demoni, entități, protecții, tot soiul de elucubrații…)
– Asta este valabil și cu internetul, filme, site-uri, și cu cărțile, etc.
– I: Desigur, tocana are dimensiuni de Cartea recordurilor.
Repet, există și lucruri bune, printre toate astea, dar sunt extrem puține și greu de găsit…, și colmatate de către toate celelalte “detritusuri”. Și uite iarăși ceva periculos: există o frază bună – într-o carte motivațională, de exemplu. Dar tu nu știi extrage doar acea frază, ci înghiți cu totul informația cărții…, exact din lipsa de discernământ (și a ta, și, desigur, a celui care a scris-o).
Apoi din nou – ideea de trepte: anumite idei se potrivesc unora mai “începători” (“să fii bun”, avem și noi Încercările LiLA, algoritmul cu cei 7 ani de acasă, etc.); dar sunt doar “piciorul broaștei”… Foarte bun, “piciorul broaștei”, trebuie să începi de undeva; și mai mult, este obligatoriu să ai această bază. Dar este doar o practică preliminară! Doar o pregătire pentru practica adevărată spirituală. Mai sunt trepte nenumărate – ori despre asta nu pomenește nimeni nimic, “piciorul broaștei” este vândut ca adevăr absolut!
Ori o Școală coerentă va ști să ierarhizeze conceptele și practica – exact după aceste trepte pe care le au de urmat practicanții. Va și unde este locul fiecărei piese din acest mare puzzle de chestiuni…
– Ori tu singur nu vezi puzzle-ul în ansamblul lui… și rămâi fixat în câte-o piesă.
– I: Că rămâi fixat încă nu e chiar așa de grav; grav este faptul că îți închipui că asta este tot, îți închipui că ai ajuns la capăt! Și implicit – “mamă, ce grozav sunt, am înțeles asta, să fiu mai bun! De acum sunt o ființă evoluată spiritual”. Și alt “strat” de gravitate, complet nevăzut: desigur că nu îți dai seama de nimic din toate astea…, nici măcar acum, când ți le spun eu! Se cheamă ignoranță.
– “Nu este vorba despre mine!”
– I: Exact, doar despre alții. Eu nu. Eu știu, eu mă descurc, eu mă prind de capcane, etc. (Este o glumă de-a noastră, asta pentru cei care nu participă la discuțiile Școlii; este și un bun algoritm, unii îl știu deja, dar îl voi trimite și “public”) “Ba da, este vorba despre tine. Mereu. Chiar dacă nu vezi, nu știi și nu recunoști asta!”
– Încă ceva: aceste confuzii se fac și cu terapiile alternative…
– I: Așa este, am mai menționat asta prin discuții mai vechi. Unele dintre terapii sunt de ajutor (ex. Reiki) – dar și aici depinde extraordinar de mult – cum anume faci asta!! Altele sunt aproape nocive, cele care îți întăresc mintea (și aici sunt discuții, lucrurile ar putea fi făcute altfel, mult mai nuanțat, cu altă înțelegere, etc)
– Sau îți schimbă programele (= prostiile) tale – cu cele ale terapeutului! Te reprogramează la cap.
– I: Nu intrăm în detalii acum, e mult prea mult de vorbit. Dar de aceea am dezvoltat noi Terapiile LiLA, pentru că sunt în acord perfect cu conceptele și cu practica Școlii.
…
– Ce vroiai să spui prin “devenim mai restrictivi dacă lucrurile degenerează”?
– I: Sunt evenimente mititele – și altele mai grave. De exemplu, în tabere sau la sală, se întâmplă mereu ca nou veniții să înceapă să povestească instantaneu pe unde au mai fost ei, ce au făcut acolo, etc etc etc. Desigur compară, își dau cu părerea și se dau mari…, fără nici măcar să aibă răbdare să înceapă să înțeleagă câte ceva din ce facem noi, fără să fie deschiși și fără să fie prezenți ÎN acea tabără, ÎN acel moment de practică… Din neștiință, din completă neînțelegere…, și din acel ego spiritual în creștere, adică exact din motivele menționate în textul trimis (a se reciti!).
– Din minunata lor părere despre ei, cum că ar ști ei…, cum că ar putea compara!
– I: Desigur: cum îți permiți să compari – ceva ce nu ai înțeles deloc, ceva de care nici nu ai început să te apropii? Cum îți permiți să compari – ceva la care nu poți ajunge și nu vezi?
Ori asta (sperăm noi) – se corectează: le atragem atenția, ei repetă, noi spunem iar, ei repetă și ei, iar…, noi iarăși spunem…, doar doar vreodată înțeleg și tac. Asta nu e ceva extrem de grav; doar plictisitor și trist și repetitiv… Ignoranța este foarte tristă și repetitivă…
Există însă situații mai grave, în care acești umblăreți de colo colo – aduc în Școală idei de prin alte părți, sau compilații personale, pe care le transmit ei mai departe – ca fiind ale Școlii. De multe ori, iarăși grav, ei fac asta complet inconștient; adică nu au priceput nimic din diferențele acelea esențiale, amestecă totul (iată tocana!) și dau mai departe informații complet eronate (uneori șocant de diferite față de ceea ce facem noi cu adevărat). Pentru că asta este percepția lor: dovadă exact a acelor filtre – păreri – “cunoaștere” deja bine înțepenite – cu care vin de prin alte părți.
Este grav pentru ei, pentru că nu au înțeles nimic, dar nici măcar nu sunt conștienți de asta. Este grav și pentru cei din afară, care vor primi aceste informații, distorsionate din start; dar și pentru cei mai începători, ai Școlii, cărora nu le sunt încă bine fixate și clarificate conceptele, și care nu au nevoie de elemente suplimentare de confuzie. Este grav pentru Școală, pentru că mesajul este complet pervertit.
Iar respectivii vor fi bine scuturați: poate se trezesc. Sau poate că nu o vor face – și atunci n-au decât să se plimbe mai departe prin lume – în somnambulismul lor…
Mai sunt apoi comportamente inadecvate, culese de cine știe de pe unde…, care pot prejudicia Școala… Nu o murdărim cu rahaturi (pardon! dizarmonii…) personale!
Cu Învățăturile nu facem compromisuri (cu oamenii facem, o perioadă, exact din motivele de neînțelegere, ignoranță, etc.; dar doar o perioadă). În plus, cei care chiar se străduiesc, și merg mai departe, muncitori și conștiincioși, au nevoie de liniște și de stabilitate în practică și de coerență în explicații, pe care ne străduim să le oferim!
Indra