Yoga și fericirea…
(mic fragment din tabăra Cascoe, 2017…)
– Uite, spune așa Yoga Śastra: “Însușindu-și pe deplin raja yoga, yoghinul devine stăpânul a tot ce există. Având un comportament lipsit de pasiune, el poate face orice, sau poate să nu facă nimic. Printr-o astfel de practică completă pe această cale, yoghinul dobândește starea niṣpatti, care dăruiește deopotrivă rezultatele plăcerii și ale eliberării.”
Haideți să comentăm fragmentul acesta, pentru că iată, yoghinul dobândește plăcerea și eliberarea în același timp. Și ultimul verset: “Yoghinii care practică neîncetat, fie în păduri, fie în familie, fiind eliberați de mai mult timp, gustă din plin bucuriile vieții” – ne spune Yoga Śastra vorbind despre practică și despre bucurii.
Haideți să încercăm să comentăm…, începe așa fragmentul nostru: “Însușindu-și pe deplin raja yoga…”, ce înseamnă “pe deplin”? Adică nu aleg: “mie îmi place postura asta, dincoace nu-mi place că amețesc”… Raja yoga înseamnă nu numai posturi, înseamnă și tehnicile de respirație și înseamnă comportament, deci tot ce spune Patanjali la capitolul său comportamental, despre abstrageri, yama și niyama, despre ce ai de făcut si depre ce nu trebuie făcut… Deci raja yoga înseamnă foarte mult, nu doar să stau într-o postură…, sunt incluse aici pranayama, apoi tehnicile de comportament, inclusiv ce ne spune Patanjali, “retragerea simțurilor”… “Însușindu-și pe deplin…” – în momentul în care va face toate lucrurile acestea bine, frumos, corect, pe deplin, “yoghinul va deveni stăpânul a tot ce există”. Iată cuvântul lui Buddha Sakyamuni: “stăpânul”. Deci suntem acum într-o altă filozofie, suntem în hinduism, suntem cu niște sute sau mii de ani înainte de Buddha Sakymuni, dar vorbim tot despre “stăpânul”. Ce înseamnă asta: “devine stăpânul a tot ce există”?
– Că nu mai e stăpânit de minte, de emoții, e invers…
– Exact! Practicantul este detașat, și de acolo, din “îndepărtarea” sa – el poate alege, de acolo, din acea poziție de detașare – el își poate alege comportamentul, de acolo își poate alege reacția, yoghinul nu mai este stăpânit de minte, emoții, pasiuni, atașamente, instincte, tot felul. Deci asta înseamnă “devine stăpânul a tot ce există”, nu faptul că are nu știu ce puteri și face miracole. Devine stăpânul inclusiv al lui, cum spunea Buddha Sakyamuni, nu mă mai conduce instinctul, nu mă mai conduce violența, agresivitatea, nu mai sar imediat la luptă…, nu mă mai conduce dependența; inclusiv de acest comportament. Eu sunt stăpânul, dacă decid să mănânc – mănânc, dacă decid să nu mănânc – nu mănânc, nu se întâmplă nimic. De unde mă aflu, pot să aleg ce am de făcut. “Având un comportament lipsit de pasiune, el poate face orice sau poate să nu facă nimic” – deci nu mă mai conduce pasiunea, nu mai reacționez – apăs pe buton și am sărit în sus, apăs pe alt buton și m-apucă tristețea, nefericirea, nenorocirea… Deci am depășit “pasiunea” (reacțiile emoțional-instinctuale, repetițiile, dependențele), ea nu mă mai condiționează în nici un fel. “El poate face orice sau poate să nu facă nimic”– pot să aleg, am o mie de variante, pot să fac orice din ce stă mie în puteri acum…; sau pot să nu fac nimic, nu trebuie să demonstrez nimănui nimic, nici măcar mie; voi ști la momentul acela, voi ști atunci ce am de făcut. De ce? Pentru că sunt stăpânul a tot ce există, inclusiv al meu, și pentru că nu mă mai conduc pasiunile, nu mă mai conduc programele, nu mă mai conduce condiționarea. Sunt deasupra lor și pot să aleg variantele de răspuns în orice situație dată.
“Printr-o astfel de practică completă pe această cale, yoginul dobândește starea nișpatti care dăruiește… rezultatele plăcerii și ale eliberării.” Deci e foarte simplu, practici complet sistemul, ce ți se spune acolo, și se întâmplă…: devii liber de pasiuni, devii liber de tine, devii liber de minte, devii liber de condiționări; și te trezești fericit.
De ce? Pentru că toată practica yoga, incluzând partea de comportament și restul tehnicilor, toate de fapt te vor conduce la Sat-Cit-Ananda, acela este “scopul” practicii, finalul Căii.
Și-atunci vei fi liber de tine: “eu cel care…”, vei fi liber de ego și de minte, și vei fi permanent în acel Sat-Cit-Ananda.
Și mai departe ne spune Śastra: “Yoghinul care practică neîncetat”…, atenție! – neîncetat…, “fie în păduri, fie în familie” – deci uite că se poate și acasă la tine,“fiind eliberat de mai mult timp, gustă din plin bucuriile vieții”. Deci poți să revii în bucuriile vieții: poți să mănânci, poți să dansezi, poți să vorbești, poți să ai familie… Dar acum vei face toate acestea cu un alt interior, cu o altă calitate intrinsecă… Vii acum din altă parte. Cumva revii în bucuriile vieții cu o altă stare interioară. Nu mai ești condiționat de ele, nu le mai cauți, ele nu mai sunt acea fericire cu cauză, acum este exact invers, starea mea stabilă este cea de fericire, și din acea stare de fericire pot să mănânc sau pot să nu mănânc, pot să fac sau să nu fac ceva anume, starea mea interioară este aceeași. Și aleg: pot să dansez sau pot să nu dansez, pot să experimentez cântatul sau nu, dar starea mea interioară este mereu aceeași, și cu ea voi veni în viață, cât mai am de trăit, cât mai am de făcut câte ceva pentru alții, venind acum din altă parte, nu din exterior căutând o fericire iluzorie, ci invers, fiind stabil într-o stare de fericire și de conștientizare, voi alege să experimentez, sau nu. Uite, “sau poate să nu facă nimic”, starea este aceeași, libertatea este aceeași, fericirea – Ananda, este aceeași, fie că yoghinul face, fie că nu face nimic.
Cam asta, așa, un picuț despre fericire…
Indra