– Ce este percepția tantrică?, întrebă Omul, care deja auzise deja destule despre această misterioasă tehnică, tantra…
– Tantra înseamnă lucrul cu energia, începu Spiritul să explice doct.
Dacă privim totul non dual, inclusiv Creația și Creatorul, asta dacă există un Creator, atunci acolo există mai multe fațete, mai multe valențe. Una dintre ele este conștiința, alta este capacitatea de reflexie a conștiinței în ea însăși: conștiința de sine – o conștiință care se întoarce spre ea însăși ca să se vadă pe ea și să se exploreze pe ea. După care există capacitatea de materializare, de acțiune, de dezvoltare.
Toate acestea se fac având un suport. Iar acel suport este energia. Energia care are mai multe densități, frecvențe. O energie mai densă înseamnă o creație mai densă, înseamnă o lume materială, o energie mai subtilă înseamnă gânduri, emoții, conștiință. Iar o energie și mai subtilă înseamnă însăși această energie a Creației.
Diversele metode lucrează cu diverse aspecte ale creației. Există metodele de meditație, care lucrează sau încearcă să lucreze cu conștiința, există metode comportamentale, posturi, asane, tot felul de tehnici, care lucrează cu acțiunea și există tantra care lucrează cu energia.
Și atunci ce face tantra? Încearcă să rafineze energia grosieră și să o rafineze într-o energie a conștiinței. Tantra se folosește de energiile corpului pe care încearcă să le rafineze până când acestea vor deveni conștiință pură.
Care energii ale corpului? Simțurile. Orice fel de simț este o unealtă tantrică. Și de ce simțurile și de ce corpul: pentru că sunt la îndemână, sunt extraordinar de la îndemână. Pentru că acum mănânci și simți gustul, care este o percepție. Organul tău de simț, ajungând în contact cu obiectul simțului tău generează o percepție, fapt care se întâmplă mereu, zilnic, simți un gust, o atingere, simți o plăcere… o emoție. Toate acestea sunt percepții și toate pot fi folosite pe calea tantrică. Pot fi rafinate și transformate în conștiință pură. Aceasta este tantra.
Pentru aceasta, în primul rând trebuie să devenim conștienți de aceste percepții. Aici iarăși ne referim la starea de martor. Întâi trebuie să pricepi că ai un corp și trebuie să pricepi că ai niște simțuri. Este exact calea opusă a celei de retragere a simțurilor, de prathyahara a lui Patanjali, nu îți retragi simțurile din obiectul lor ci pur și simplu te duci pe acele simțuri ca pe un tentacul și îți trimiți atenția în acele simțuri până la obiectul lor. Deci există un organ de percepție și un obiect de percepție. Între ele este o cale, o legătură, care este percepția. Toate acestea sunt energii. Tu vii cu atenția ta, care este energie și o suprapui pe culoarul de energie care este percepția și în acest fel vei întări acea percepție. În momentul în care întărești percepția, atât organul de percepție, cât și obiectul perceput, dispar.
Practic, tu devii acea percepție, dar pentru aceasta trebuie antrenament, trebuie ca energia din atenția ta să fie mare și această energie să invadeze tot corpul. Atunci când tu devii atenție și atenția ta se focalizează pe acea percepție, tu devii acea percepție, devii senzație. Dacă mănânci atunci e gustul. Și nu mai există un obiect de simțit – hrana- nu mai există organe de percepție – papilele gustative, atenția ta este focalizată pe gust și pur și simplu tu devii gustul. Acesta poate fi un moment de satori, un moment de iluminare. Iluminarea în tantra se numește mahamudra. Atunci când devii una cu simțul, acesta este un moment de iluminare în tantra.
Primul pas este să fii conștient că ai percepții, iar pentru asta trebuie un antrenament, trebuie să fii, din nou, martor. Este departe de starea de mahamudra, dar este un prim pas, pur și simplu tu ești martorul percepției tale, de data aceasta. Aceasta este de fapt tehnica vipassana adaptată pentru practica tantrică, putem spune și așa. Dacă mănânci nu observi gustul în sine, ca simț, ci senzațiile pe care gustul ți le oferă, e greu, dar acesta este un mare rafinament al vipassanei. Aceasta este valabil pentru toate simțurile.
Și pentru că senzațiile sexuale au fost cele mai puternice, mai sensibile, tantra a fost echivalată cu o practică sexuală, dar nu este vorba de asta. Tantra poate fi folosită într-o practică sexuală, dar tantra nu este o practică sexuală. Tantra este o practică a energiei, este lucrul cu energia, înseamnă a deveni acea energie. A deveni energia simțurilor tale. Poți folosi toate simțurile, toate energiile, nu ceea ce este definit ca sexual în sensul comun al cuvântului.
Dacă practici o tehnică de respirație și insiști pe a deveni conștient de corpul tău, de senzațiile sale, aceasta este tantra. Primul pas din tantra este de a deveni conștient de ceea ce ești tu fizic și energetic, de percepție. Iar în cazul respirației – a deveni conștient de respirație, pe care o înțelegi ca energie care se mișcă în sine, din acest punct de vedere vipassana este tantra și nu are absolut nici o legătură cu sexul.
– Urmărim să devenim conștienți de mișcările corpului atunci când respirăm și de viața din corp, repetă Omul, că să țină minte…
– Primul pas este de a deveni conștient de corpul material: corpul care respiră, corpul care mănâncă, continuă Spiritul, la fel de didactic.
După care devii conștient de percepții, de gust, de senzațiile tactile, de mirosuri, văz, auz. Iar ca să ajungi la pasul următor, de a fi una cu acea percepție, poți folosi un exercițiu foarte simplu. Acela de a aduce în tine gustul, mirosul, senzația tactilă, practic împrăștii senzația în tot corpul. Asta se poate face pe respirație, pentru miros e cel mai simplu – aduci în tine mirosul de ploaie, pământ, etc, împrăștii acel miros în tot corpul. Fără etichetare, corpul tău devine acel miros. Doar simți mirosul, ești prezență pură, iar în tantra acest element este foarte important.
Un alt pas este că, folosind atenția, putem spori acea senzație, pentru a o explora. Pentru că ele uneori sunt foarte slabe sau de fapt, corpul nu este obișnuit să le observe, folosim atenția pentru a amplifica senzațiile și de a umple cu ele tot corpul. Pur și simplu aducem atenția pe senzație, nu pe obiectul senzației, nici pe organul de simț. În timp vei putea împrăștia senzația în tot corpul și tu vei deveni acea senzație.
Pasul final este starea de mahamudra, starea în care poți integra toate percepțiile, toate emoțiile, în starea de contemplație. Practic ne folosim de toate percepțiile, gustative, tactile, de orice natură, dar fără etichetă, amplificate la maxim, fără restricții de natură emoțională sau altfel, în stare de prezență pură – practic tu ești acea percepție. Iar în același timp știi că această percepție nu are o existență proprie. Că este doar o fațetă a creației – mai știi? am pornit de la ideea Creației…
Creația ți-a oferit această percepție prin acea fațetă a ei, care este energia.
Acum, în starea de mahamudra te întorci la acea Creație, în care, pe firul percepției, trăiești percepția în stare pură, după care mergi mai departe simțind energia pe care creația în sine a investit-o în această percepție, după care, pe firul energiei mergi până la vacuitatea care este sursă a tot și a toate. Asta este starea de mahamudra, în care sunt toate, în care este percepția, ca obiect, calea percepției, ca și cale energetică, dar și vacuitatea ca sursă a acelei energii care este percepția.
Atunci toate aceste trei aspecte devin unul singur, realizând starea de mahamudra.
În care poți să integrezi simțul, percepția, energia și vacuitatea. Este ceea ce se cheamă extazul tantric. Nu știu dacă acest cuvânt este cel mai bun, putem vorbi de cunoașterea tantrică, în sensul de a fi tu acea cunoaștere, nu vorbim de cunoașterea reflexivă.
– Și emoțiile pot fi folosite la fel, nu? Vorbeai tu o dată despre asta, începu Omul să lege lucrurile.. orice fel de emoții, chiar și fricile, temerile.
– Sigur că da, se bucură Spiritul: iată că Omul chiar reținuse câte ceva pe ici pe colo, nu era totul în zadar…
Haide să luăm de exemplu frica de abandon, ca toate fricile, ea poate veni pe fondul unui model care se repetă, un model deja structurat. Putem observa această frică, vedem cu ce se corelează, poate ne-a fost înșelată încrederea în ceilalți, iar atunci mergem pe firul istoriei noastre psihologice, din aproape în aproape și urmărim ce s-a întâmplat – poate am fost dezamăgiți, poate am fost înșelați, părăsiți de cei dragi, iar aceste evenimente, au creat în structura noastră emoțională un pattern cu care funcționăm în continuare.
Trebuie mers pe firul evenimentelor noastre personale, din prezent spre trecutul îndepărtat, pentru a identifica acele evenimente, întâmplări și a ne decondiționa de ele. Poate fi vorba de un eveniment îndepărtat, minor, din copilărie, ori pot fi lucruri mai grave, poate fi vorba de un divorț al părinților, de un părinte obosit care nu a știut să îți spună vorba bună de care aveai tu nevoie, din diverse motive. Sunt lucruri, întâmplări care pot duce la sentimentul de abandon, sunt chiar lucruri curente din viața oricărui copil, desigur, poate fi vorba și de lucruri mai grave, părinți violenți, o mamă care nu te-a alăptat, diverse abuzuri…
Apoi ne focalizăm pe unul ori pe toate acele episoade pe care ni le reamintim și încercăm să retrăim acea teamă de abandon. La început vizualizăm cumva contextul, suntem acolo, recreăm evenimentul pornind de la câteva repere. Sau putem face un sumum din mai multe episoade minore, un scenariu care să le înglobeze. Suntem martorii evenimentelor care ne-au făcut să ne simțim abandonați, iar atunci când am reușit să focalizăm scena respectivă, ne concentrăm efectiv pe acel sentiment de abandon. După care intrăm în el, în acel sentiment, ca într-un tunel, ca și cum ne-am duce pe un tobogan la vale, ne lăsăm duși, ca de o energie, un tobogan al sentimentului de abandon și vedem unde ne duce el. Ce găsim la capătul acelui tunel.
Și, vom remarca faptul că la sfârșitul toboganului este bine. Pentru că am traversat, energetic, acel sentiment, l-am depășit. Dacă ați remarcat, prima dată ne focalizasem asupra temerii de a te abandona, dar, pe parcursul acestui exercițiu, atenția a fost dirijată pe sentimentul de a fi fost abandonat. Pentru că frica de a ne abandona, duce exact la teama de a te simți abandonat de alții, teama de a ne abandona celuilalt, iar acesta să nu cumva să ne înșele încrederea. Cele două lucruri sunt unul, aceeași energie, iar noi, pe acel tobogan energetic, am depășit acea frică.
Putem reparcurge acel tobogan, putem să rafinăm și alte aspecte, până ce ne simțim eliberați de balastul emoțional nedorit, vom găsi mai multe frici pe pereții acelui tobogan, acestea sunt de fapt aceeași energie, pe care egoul o percepe însă ca frici distincte, frica de a nu fi înțeles, frica de singurătate, de a nu fi părăsit… depinde. Sunt energii ale abandonului, care pot lua diferite nuanțe. Traversăm acea frică a abandonului, pentru a ne regăsi seninătatea și autoînțelegerea la capătul metaforic al acelui tobogan sau tunel. Aceasta este o cale tantrică de a lucra cu emoțiile. Totul e să rămâi la celălalt capăt, să nu recreăm fricile pe care încercăm să le depășim, ci chiar să le depășim, să le lăsăm în urmă.
Spuneam mai demult că sunt două metode, una prin care dizolvăm emoția, prin observare, prin tehnici de regresie în trecut, iar altă metodă prin care efectiv amplificăm emoția, o încărcăm cu energie, până când pocnește, se autoconsumă.
Intrăm în emoția respectivă, o amplificăm cu atenția, o amplifici până nu mai poți, până explodează în tine emoția respectivă. Iar în momentul în care emoția explodează, îți explodează și egoul. Astfel se sparg din minte și modelele care au creat emoția respectivă, lucrurile legate de egoul tău care au creat emoția respectivă. O metodă interesantă, dar care, repet, necesită curaj mult, mult, mult. Aceasta este tantra.
Este o metodă pe care o poți aborda și singur, dar, depinde de emoție, poți lucra cu cineva care să te ajute în emoția respectivă, inclusiv atunci când este vorba de o furie, sunt multe emoții pentru abordarea cărora poți lucra cu cineva, un prieten să te ajute, să te îndrume, e o tehnică de meditație, poate fi făcută cu cineva care să te îndrume.
Sau singur, depinde de cât curaj ai și de cât de lucid poți să fii, în acea emoție. Pentru lucrul cu emoțiile, intratul în starea respectivă, în emoția respectivă, este suficientă starea de martor, e un lucru care ajută la deblocarea emoțională, la spargerea tiparelor, la eliberarea de diferite temeri, obiceiuri stereotipe, la eliberarea de ego. Trebuie însă dublată de luciditate și conștiință, de curaj, trebuie să ai curajul să explodezi în emoția respectivă.
Când efectuăm această tehnică nu urmărim un scop în sine, un scop determinat, nu punem limite, nu etichetăm, amplificăm emoția respectivă, cu toată energia și determinarea pe care o avem, într-un mod lucid, conștient și total.
Ideal ar fi ca toate practicile să fie făcute de dragul practicii. Chiar dacă știi că toate astea ajută la evoluția ta spirituală cumva, că la un moment dat tu vei deveni un iluminat, lasă gândul ăsta. De acord, sunt bune pentru asta, dar acum, în acest moment, nu ne gândim la iluminare. Acum practicăm. Suntem prezenți în practică. Dacă ne propunem ceva, orice, iluminarea chiar, deja suntem iar în viitor, proiectăm ceva… nu mai suntem prezenți.
Iată încă un motiv pentru care e frumoasă tantra. Pentru că prin observatul percepțiilor și a senzațiilor, tu ești în acea senzație. Nu ești nici în trecut nici în viitor, cu condiția de a nu eticheta, de a experimenta lucrurile non-mental. Este un antrenament extraordinar pentru starea de “A fi”. Iar pasul ultim este mahamudra, de a integra în prezența pură toate senzațiile, emoțiile, gândurile. Starea de rigpa, de a fi conștiință pură, prezență pură, într-o percepție.
Tantra înseamnă “A fi”…
Indra
(textele aparțin autoarei, copierea, transmiterea sau altă utilizare a lor se poate face doar după obținerea permisiunii și cu respectarea fidelă a conținutului… mulțumesc!)