Egoului ”meu”
Dragul meu,
Îți scriu din spațiul inimii. Eu sunt vocea sufletului tău, Ham-Sa, sunetul respirației, fărâma de Dumnezeu din tine sau poarta ta înspre acasă, cum preferi să mă numești. Asta pentru că tu așa funcționezi: prin etichete, denumiri, încadrări. Intrumentul minte și cu tine ați creat o alianță înnebunitoare în care ați reușit să vă prindeți și din care se pare că nu mai știți ieși.
Primești această misivă pentru că te-ai îndepărtat atât de mult încât ai uitat complet de acasă și nu mai simți esențialul. Acesta este, dragul meu ego, că tu ești strict o formă de manifestare, o experimentare. Nu ai existență proprie, ai ajuns să crezi asta doar pentru că te-ai îndepărtat prea mult. Distanța a dus la o atât de sfâșietoare separare încât ai ajuns controlor, alienat, înfricoșat și trist. Tu care ești un miracol! Tu care trebuia să treci prin toate aceste experiențe și să aduci acasă minunea și bogăția experimentării te-ai atașat, identificat și limitat atât de tare încât e absolut îngrijorător. Este momentul să întorci privirea înspre interior și să privești Adevărul în față. Nu ai de ce să îți faci niciun fel de griji. Tu nu exisți! Ești o etapă – un flux de energie pornit dinspre acasă care a luat diverse forme de-a lungul Creației. Este absolut nenecesar să te agăți cu atâta înverșunare de această etapă. Este strict un pas. Sunt miliarde de alte oportunități care te așteaptă o dată ce te trezești, o lași în urmă, și pleci mai departe.
Tot bați pasul pe loc în același amestec de emoții care își sunt caracteristice – frici, dependențe, atașamente și control. Cam astea! Uită-te și tu un pic în jur, sunt atât de multe de experimentat. Strict uman și ai putea să probezi iubirea, deschiderea, curiozitatea, dăruirea, curajul, libertatea.
Subliniez iar și iar – depinde de unde privești – nu ai la ce să renunți, trebuie doar să mergi mai departe, să depășești acest stadiu. TU NU EXISȚI – cel puțin nu așa cum crezi tu cu mintea ta măiastră. E hilar și să vorbim de importanță de sine. De peste 20000 de ori pe zi mă tot străduiesc să îți captez atenția, cu fiecare respirație care te trăiește încerc să îți aduc aminte Adevărul, să te fac cumva să îți întorci privirea înspre acasă. Ești atât de departe, în exterior, încât vocea mea nu mai ajunge la tine așa că, uite, îți scriu.
Din compasiune îți ajung în cale tot felul de întâmplări, încercări, Școli, Maeștri, Învățături – ca să îți arate drumul, să îți reamintească, să te miște, să te trezească, să te scoată din înțepenire. Dincolo de tine, dragul meu ego, există miliarde de potențialități de experimentare. De atât de multe ori ai fost aici – ai avut tați, mame, copii, iubiți. Mergi mai departe, încearcă să întorci privirea spre interior, adu-ți aminte – Ham – Sa = nu există decât el.
Sunt acolo, în inima ta. Tu ce faci, cu ce te îndeletnicești?