Povestea Indra că un maestru a fost întrebat același lucru de către unul dintre învățăceii săi, și maestrul i-a răspuns după cum urmează: l-a ținut cu capul în apă până când acesta aproape că s-a sufocat, și când i-a dat drumul, cu disperare învățăcelul tragea aer, iar maestrul i-a spus că va reuși să evolueze – abia în momentul în care va fi însetat de învățături – așa cum a fost însetat acum de aer.

Deci este vorba despre motivație. Pentru că din motivație vine tenacitatea de a face un lucru, vine focusarea, concentrarea, atenția, vin toate cele necesare.

Evoluția spirituală nu este o motivație suficientă pentru lumea noastră. Îți dau un exemplu simplu: dacă cineva ți-ar spune că de evoluția ta, de practica ta și de rezultatele practicii tale, ar ține viața nepoatei tale, care ar fi râvna, tenacitatea?

Vorbesc aici despre sisteme de valori, despre sistemele de valori ale oamenilor din societatea noastră actuală. Motivațiile oamenilor sunt conforme cu sistemele lor de valori.

Iar sistemele noastre de valori, motivațiile noastre, ne stabilesc prioritățile.

Oamenii au, prin natura lor umană, diverse alte priorități.

Suntem primitivi, din creierul nostru reptilian, din viețile noastre multe, din inconștientul colectiv și personal vin șabloanele legate de supraviețuire. În plus, avem, conștient și semiconștient, hai să le zicem subconștient, alte priorități, setate de mintea noastră, de emoțiile noastre, adică de ceea ce numim ego. Printre prioritățile complexului minte-ego nu are cum să se numere propria disoluție, prin urmare acesta se va apăra prin toate mijloacele posibile.

Toate aceste patternuri ne conduc, iar noi, complet inconștienți, ne lăsăm conduși de ele.

Deci ca să concluzionez: prioritățile și motivațiile noastre sunt conforme, în mod real, cu educația și cultura, cu subconștientul, cu inconștientul, asta chiar dacă, declarative, egoul spune că evoluția e pe primul plan. (Iar de multe ori nici măcar nu spune asta.) De aceea este atât de greu să evoluezi.

Pentru că ne ducem automat, inconștient bineînțeles, pe frecvența priorităților noaste, pentru că așa e constituită existența: „Noi suntem ceea ce gândim/ Tot ceea ce suntem apare prin gândurile noastre / Prin gândurile noastre creăm lumea” (din Dhammapada, primul capitol)

Și anume pe banda de frecvență ce corespunde complexului minte-ego: aici stăm noi,… adică ceea ce suntem, lumea noastră cu tot ceea ce conține ea, aici se află.

Oamenii nici nu vor să evolueze, habar nu au ce înseamnă asta, singurul lucru de care sunt interesați, în mod real, este să-și facă viața mai bună. Și normal că rezultatele sunt pe măsură.

Indra încearcă să ne scoată de acolo, să ne schimbe.

Și se întâmplă diverse lucruri, toate consecință sau dovadă a faptului că suntem acolo unde suntem, lucruri pe care le-am mai vorbit, dar voi trece câteva dintre ele în revistă, și las lista deschisă, cum ar zice Indra „poate că dacă le tot auzi, poate că vreodată, îți vei da seama că e vorba și despre tine acolo”:

– selecția informației făcute de minte, că nu vreau să aud, dar, foarte frecvent

– nici nu pot să aud, pentru că ceea ce se spune nu este în spectrul de frecvențe pe care le pot recepționa eu; sau aud, sunt de accord teoretic, dar nu e vorba despre mine, ci mereu despre ceilalți, doar despre ei…

– lenea,

– faptul că îmi construiesc viața în așa fel încât chiar să nu pot veni la practică, (pentru că mi-o construiesc conform cu sistemul meu de valori, dar este un lucru pe care nu îl fac conștient)

– nu practic nimic, de fapt, sau atunci când o fac, o fac cum vreau eu, ce vreau eu, nu ceea ce mi-ar trebui cu adevărat,

– sunt complet inconștient, nu mă văd și nu mă simt eu pe mine, nu-mi dau seama ce manifest, de fapt, în ceea ce spun, în ceea ce fac. Exact textul trimis de Indra cu trezia. Nu sunt treaz, nu sunt conștient – nici măcar picul ăla încât să îmi dau seama că acolo, ăn ce se vorbește, este ceva important, ceva care îmi scapă, nu înțeleg acum, dar pare a fi important.

– faptul că mă duc cu atenția la alții, și asta mereu, ca să fug de mine și să nu mă văd și să nu mă uit la mine

– …..

 

Pe de altă parte au fost oameni care au evoluat, deci se poate.

Indra zice că dacă practici constant și suficient de mult, cu motivația cea bună, se face declicul.

Prin urmare logic e că dacă nu s-a făcut, nu am muncit destul.

Vestea bună este că există o Casă LiLA și există cineva care vrea să ne ajute, pentru că nu poți singur: Indra e aici și ne așteaptă !

Asta e soluția. Practica constantă, fără așteptări, prezența Indrei care este, experimentat de noi toți, ajutătoare. Cum zice și Osho, e suficient să stai în prezența unui maestru pentru a te umple de energia lui.

N-am spus absolut nimic nou, toate le-am mai vorbit, dar fiecare are momentele lui când aude și momente lui când este surd, vor mai fi spuse, cum zice Indra, roată, roată… Acum s-a întâmplat să întrebe Ani, dar această întrebare este oricum în mințile tuturor, și a mai fost pusă și altădată și va mai fi pusă.

Și nimeni nu trebuie să creadă nimic, trebuie doar să experimenteze, cu răbdare, deschidere, bunăvoință, un timp suficient de lung. Pentru că, așa cum se încheie abecedarul, singura experiență folositoare, valoroasă, este cea personală.

Gabi C.

 

Oana: Întrebările despre evoluția spirituală sunt doar o altă încrâncenare a minții egotice de a nu abdica…

Indra: DA, AȘA ESTE! Ideal ar fi ca mintea SĂ TACĂ și EGO-UL SĂ DISPARĂ CÂT MAI DINTR-ODATĂ POSIBIL…. Adică – acum!

Da, aceasta ar fi situația ideală și, de fapt, neîntâlnită…

Din păcate, 90… și mult % dintre oameni – nici măcar nu-și pun problema să înțeleagă treburile astea, darămite să le mai și facă…

Iar dintre foarte puținii rămași – care încep să înțeleagă necesitatea dizolvării ego-ului – doar un procent infim se vor strădui să și încerce să ”lucreze” în mod real – cu ego-ul, în sensul dizolvării sale. Iar dintre acești extrem de puțini, un alt procent – vor cădea în nenumăratele capcane întinse de către aceeași minte și de către același ego…

Aceste discuții se adresează acestor oameni – care au nevoie de un imbold/suport mental-explicativ, ca să meargă mai departe.

Chiar dacă, întrebarea în sine – este tot a minții. Chiar dacă există potențiala capcană – a ascunderii ego-ului exact în spatele întrebării și/sau în spatele răspunsurilor oferite! Chiar dacă exact așa se și întâmplă de multe ori: ego-ul își va găsi, în cele spuse de noi, o nouă justificare “CA SĂ…”: ca să existe, ca să-și auto-justifice necesitatea.

Dar s-ar mai putea ceva, mai există o posibilitate: ca această minte care întreabă – să fie deja una ceva mai rafinată, mai “discriminativă”, mai apropiată de acea minte buddhi… Și atunci, poate că “mișcarea” ei – chiar indică un semn de trezire din amorțire… Iar aceste momente sunt extreme de prețioase și nu trebuie ratate: iar această minte trebuie ajutată!

Și atunci – vorbim, și iarăși vorbim, pentru aceste diferite “categorii” de întrebători…

Iar pe măsura acestor vorbării repetate – câte ceva se mai strecoară în mintea vreunui “căutător-întrebător”…, “se mai face câte-un declic”, acele minți încep să se transforme…

“Înțeleptul îți spune unde ai căzut și unde este posibil să cazi

Secrete prețioase! Ascultă-i sfaturile, urmează Calea.

Lasă-l să te dojenească și să te învețe și să te abată de la rele.

Lumea poate că îl urăște, dar oamenii buni îl iubesc” – ar spune Buddha Sakyamuni în Dhammapada