- Mihaela P., practicant, instructor LiLA:
“Minte linistită, prezentă, centrare”… De exemplu postura de călăreț la începutul practicii era cu sudoare multă și cu număratul fiecarei secunde: cât mai trebuie să stau în postura asta atât de grea? Mintea era brambura, tensiunea maximă, oboseala instantanee, puterea constitutională, chiar de era putină, nu ajuta foarte mult atâta timp cât energia zbura în afară… Dorința de a concura cu ceilalți din jur, de a sta perfect: atenția era complet în afară, la cine stă mai bine, cine ia mai mulți lauri…
Toate se schimbă în urma practicii: starea interioară, linistea minții, constientizarea…; dar asta după minim 1-2 ani, de practică intensă, foarte corectă, care îmbină cunoașterea respiratului corect cu o centrare cât mai corectă, care vine și ea – tot în urma practicii și a simțirii…
Chiar dacă nu pot face o postura “perfect”(nu stiu ce înseamnă perfect), o voi facecât mai corect: după explicațiile celui care “stie”, a maestrului nostru…; iar acel un minut – foarte bun, foarte corect, foarte simtit, de postură “bună” – mă va ajuta la a putea simți acea postură din ce în ce mai mult, mă va ajuta să fiu din ce în ce mai mult – conștientă, netensionată, mă va ajuta să ajung la acel punct când pur si simplu nu mai obosești în postură… Aceste minute de postură corectă, conștientă, netensionată – se adună!
La început stau cât de corect cred eu că stau, atât cât pot în momentul acela. Dar mai târziu, după niște ani de practică, mă străduiesc să avansez și să stau realmente cât mai corect.
Aș vrea să spun că Indra nu repetă degeaba că nu stăm corect într-o postură! De fapt ea nu ne ceartă: postura corectă este cea care va conduce la practica corectă; care, îmbinată cu tot ceea ce asimilăm exact din această practică și învățături, va conduce la evoluția noastră spirituală! Pentru că ea vede ce noi nu vedem, pentru că ea simte și stie… și nu ne ajută la nimic dacă nu ne spune! Acest “spus” este pentru acea practică frumoasă, corectă, care ne va conduce și pe noi – la acel “simtit, văzut”.
Ca să simți o postură, trebuie să stai în ea mai mult timp, netensionat, liber; cum să simt starea de putere, sau de geometrie sacră, sau de inima deschisă, dacă nu am răbdare: așa, repede repede? Când eu nici măcar nu știu, la început, ce înseamnă asta: inimă deschisă, putere, geometrie sacră…
Să te abandonezi posturii, să simti ce îți transmite postura respectivă… Pentru asta trebuie să practici, să ajungi la momentul de abandon… și să nu mai ai senzatia de timp, ci doar bucuria posturii, senzatiei…, sau doar… senzația de un “nimic”.
Puterea constitutională… – este evident că este nevoie de ea…, inclusiv în practica yoghină; dar și pentru puterea constituțională există exerciții, antrenament, asta dacă nu o prea am, ca să o sporesc! Însă trebuie practicat mereu (nu numai la sală!)
Indra ne-a dat o multitudine de exercitii, ca să nu ne plictisim (!), ca să nu obosim într-o singură postură, ca să parcurgem și să avem la îndemână numeroase exercitii-intrumente, pe care să le putem face oriunde! Am ajuns să ne placă anumite exerciții… pentru că le simțim mai bine, pentru că “le-am decriptat” câte ceva din înțelesul energetic… Dar altele “ne plac”- pentru că sunt mai comode, nu sunt atât de solicitante… și iată-ne din nou în zona de confort, din care ar tot trebui să ieșim!
Nu stiu cum e “mai bine”, “mai frumos”, “mai corect”, asta o să îmi spună Indra, pentru că elementele acestea ajung la un moment dat să devină un alt program al meu, creat de mine, cu ego-ul meu! Iar eu NU VĂD! Pot să simt câte ceva când practic… dar nu “știu”, nu interpretez imediat ce înseamnă asta, ce pași am mai făcut, cum am mai evoluat (!). Aș fi din nou – în mintea aceea maimuță, care mereu interpretează, care “știe ea”, care pune etichete… aș fi, din nou, în ego-ul spiritual… ori exact de astea încerc să scap, inclusiv prin practica yoga!
Nu spun aici că eu practic perfect, departe de mine…, nici pomeneală !!! Mai am foarte, foarte, foarte multe de învățat, făcut, simțit, și asta – permanent! Dar vin cu drag și fac ceea ce fac – cu drag.
- Delia, practicant, instructor LiLA:
Încercăm mereu să exprimăm prin cuvinte stările pe care le trăim. Cuvinte care mai apoi sunt decriptate de cei care le aud sau le citesc – prin prisma experienței lor de viață, a credințelor, educației și nivelului de înțelegere al fiecăruia.
La secțiunea de sfaturi practice îmi permit să atrag atenția cititorului că trebuie să încerce să treacă dincolo de cuvinte, să își definească acea intenție corectă, și, mai ales, să practice: cu încredere, răbdare, prețuire! Cuvinte pe care fiecare le vom înțelege acum după putințele noastre; DAR care capătă noi subtilități pe măsură ce începem să trăim “starea de yoga”, parte din puzzle-ul Școlii.
Într-o seară de joi o persoană (care ajungea destul de rar la Școlile noastre de joi) i-a spus Indrei ca repetă aceeași informație ca și acum doi ani. Aș dori să mă folosesc de această oportunitate pentru a-i răspunde că, într-adevăr, afirmația era corectă: însă doar în ceea ce o privește pe Indra. Pentru că, pe măsură ce TU practici, totul se schimbă: modul în care percepi ceea ce se întâmplă, motivația pentru care faci exercițiile, simțitul, raportarea la viață, decriptarea cuvintelor. Astfel, o simplă propoziție, spusă într-o cameră cu 20 de persoane – își are mesajul ei pentru fiecare, care este foarte diferit în funcție de nivelul fiecăruia. Practica te ajută să simți informația, să o poți lăsa să pătrundă din ce în ce mai adânc, să se structureze în tine, să devină a ta.
Reiterez – sfatul meu concret din aceste rânduri este invitația la practică. Poate cineva să încerce să explice în zece pagini ce înseamnă prețuirea sau smerenia, sau compasiunea…; însă după ce le vei fi citit, le vei uita la fel de repede. Trebuie simțite, trăite, să ajungi să te impregneze, să crească în tine, să devii prețuire, smerenie, compasiune. Abia atunci vor avea valoare cu adevărat. La asta ajută practica! Ca adevărul, simțirea să fie a ta.
Să devii conștient, să devii postura, să simți cu toată ființa ta că ești un miracol, o structură de energie prin care Universul se manifestă…; să ajungi în cele din urmă să simți – că de fapt “tu” nu exiști.
Este o Cale de urmat – cu încredere, tenacitate și devoțiune – și pe care Indra încearcă, cu răbdare și drag, să ne conducă pe fiecare dintre noi. Haideți să încercăm să prețuim!
- Gabi C., practicant, instructor LiLA:
are Nichita Stănescu o poezie “Pean” , despre abordarea diverselor lucruri
“Nu trebuie înțelese sentimentele, – ele trebuie sa fie trăite…
…Nu trebuie înțelese florile, – ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înțeleasă pasărea, – lăsați-o pe ea singură;
nu-i faceți ramură din inima voastră,
nu-i beți cu respirarea voastra aerul, aerul de sub aripă…
Nu trebuie, mai ales, să înțelegem,
Trebuie, mai ales, să fim…”
Continuăm /parafrazăm și noi:
Nu trebuie înțelese exercițiile, ele trebuie făcute !
Nu trebuie, mai ales, să înțelegem cu mintea…;
Trebuie, mai ales, să fim:
prezenți…
tăcuți…
centrați…
conștienți…
Abia după aceea va veni
o altă“ înțelegere”
o înțelegere a înțelegerii…”