Şcoala Spirituală LiLA, un Cod de conduită al practicanților…
Dintotdeauna au fost oameni care au năzuit spre o creștere interioară. Dintre cei care au reușit să-și depășescă limitele și să facă saltul spre absolut, unii au devenit ceea ce numim Maeștri sau Învățători, adică s-au întors spre ceilalți pentru a-i ajuta. Au fost constituite astfel, de-a lungul vremii, școli spirituale, în care oamenii puteau afla despre cum funcționează Existența, despre ce înseamnă a evolua și cum se poate realiza aceasta.
Școala spirituală Lila are același scop, și anume de a ajuta oamenii să evolueze, iar Indra este Maestrul care și-a asumat responsabilitatea de a ne transmite adevărurile și învățăturile unice – într-o formă accesibilă minților noastre. Deși informația este în esență aceeași, ca fiecare Maestru, Indra are propriile ei tehnici și metode de lucru, adaptate pentru noi și pentru timpurile pe care le trăim.
“Ceea ce facem noi aici – putem spune că este o combinație de tehnici, există elemente din toate tipurile de practică… Prin toate discuțiile și prelegerile, putem spune că “facem” jnana-yoga. Prin analizarea și educarea conduitei, prin explicațiile despre karmă, prin acea conștientizare pe care o propunem mereu, prin încercarea unui comportament non-violent și conștient, în slujba altora, “facem” kriya și karma yoga. Posturile, pranayama, practica fizică și energetică, țin de hatha yoga. Totul, de fapt, concură la Realizarea Sinelui și la acea descoperire a Esenței “tale”, care este Esența a Tot…, și căreia i “te” abandonezi, într-un final… (iată și elementul de bhakti-yoga). Căci fără acest abandon… nu se întâmplă nimic! Dar vorbim despre un abandon pornit din înțelegere (jnana), din iubire (deschiderea inimii), din devoțiune (bhakti), pentru Existență… Vorbim despre înțelegerea faptului că Esența este aceeași, infinită, necuprinsă…, Esență care conține totul, care generează totul, în care se dizolvă totul…, inclusiv acel “tu”…, și atunci, după ce ai înțeles asta, singurul lucru pe care-l mai poți “face”, este iubirea și devoțiunea… Iată cum cele două căi se îmbină, iar locul în care începe să se întâmplă asta, este chakra inimii, spațiul inimii… ”
Numai că ceea ce descrie Indra atât de frumos, evoluția spirituală, nu se petrece în luni, nici măcar în ani, ci într-o perioadă lungă de timp, care depinde de tenacitatea şi dorinţa sinceră a fiecăruia, şi care poate dura foarte multe vieți.
Este important de precizat că o școală spirituală este foarte diferită de o școală obișnuită!
În primul rând, nu este obligatoriu a fi urmată acum, în această viaţă! (“… nu te obligă nimeni să evoluezi! Este alegerea ta…, nu se poate face evoluție cu forța…”)
Și atunci, pentru cei care au ales să evolueze, vorbim despre o conștientizare și o disciplină acceptată și asumată – exact în acest scop, al evoluției.
Iar aceasta va deveni o autodisciplină în sensul “de a face lucrurile cu drag”, o autodisciplină venită exact din conștientizarea faptului că ne folosește să practicăm…
Pentru aceste persoane este acest cod de conduită. Cu scuzele și explicațiile de rigoare …
Prin urmare, începem să vorbim despre reguli, precizând că un comportament adecvat față de această școală este primul pas al practicii.
ÎNVĂȚĂTURA ESTE UN MARE PRIVILEGIU: smerenia, respectul și o atitudine pozitivă, deschisă și răbdătoare sunt calitățile care definesc un practicant.
Cunoașterea este ceva ce nu-ți poate fi luat. Acest lucru trebuie tratat cu respect, cunoașterea în sine trebuie tratată cu respect.
Într-o școală spirituală, “a ști” înseamnă a integra informația în structura ta, înseamnă a o simți, înseamnă a fi acea informație, a o trăi, și nu a o memora, nu a o ști rațional.
Informațiile prezentate în cadrul școlii, oricum au un grad foarte mare de subtilitate și este nevoie de un anumit timp de practică pentru a le înțelege. Pentru a fi una cu ele este nevoie de și mai mult timp…
De aceea, citirea materialelor (există un site, texte, o carte, broșuri, DVD-uri) și participarea la orele de practică și prelegeri timp de cel puțin câteva luni, sunt necesare pentru un prim contact, doar pentru a lua la cunoștință, pentru a afla despre ce este vorba!
Învătățăturile scolii Lila sunt pe mai multe trepte, de conștientizare, de înțelegere, de evoluție.
Până ajungem la nivelul absolut avem de traversat etapa omenească.
Etapa omenească nu poate fi sărită, nu există evoluție spirituală fără un nivel omenesc frumos!!!
Prin nivel omenesc frumos se înțelege atât atitudinea interioară, cât și atitudinea exterioară.
Atitudinea corectă este cea de smerenie, pentru că numai cu această atitudine putem deveni cu adevărat un practicant. Numai când vom accepta că nu știm, de fapt, nimic, din rostul Universului și că nimic nu ni se cuvine, numai în acel moment ne putem deschide să primim învăţătura spirituală. Altfel suntem ca un vas cu capac, în care nu se mai poate pune nimic.
Foarte importante sunt sinceritatea și onestitatea, atât exterioare cât și interioare, sinceritatea și curajul de a te vedea tu pe tine, de a accepta că nu ești așa cum ai crezut/ sau cum ai vrea, și apoi de a schimba.
Pentru că a urma o școală spirituală înseamnă TRASFORMARE, profundă, definitivă, pe toate planurile, a fiecăruia dintre noi.
Asta înseamnă să VREI să te transformi și SĂ LUCREZI pentru asta. Să vrei cu adevărat! Și mai ai nevoie SĂ ȘTII cum anume să te schimbi și aici intervine Maestrul de la care toți ceilalți învață.
Maestrul, căruia îi datorăm respect, pentru ceea ce știe și pentru ceea ce face pentru noi. Acest respect implică multe aspecte ale comportamentului nostru, de la a nu-l întrerupe când vorbește, până la o regulă de conduită interioară extrem de importantă: Maestrul ar trebui ascultat! Sau altfel spus, învățăturile chiar ar trebui urmate!
Adică este important să nu ne păcălim singuri cum că am ști noi ce să facem și că nu avem nevoie de îndrumare. Dacă rolul unui maestru este să-l “vadă” pe fiecare și să-i dea îndrumările potrivite, în mod sigur rolul învățăcelului este să “audă” și să urmeze îndrumările. Maestrul este lângă noi ca să ne ajute, să ne arate drumul bun, să ne deschidă ușa ca noi să putem intra. Toate acestea sunt posibile cu condiția să nu-l ignorăm, să nu considerăm că știm noi mai bine ce să facem și cum să facem, ratând astfel tot procesul de inițiere.
La un moment dat Indra spune fiecăruia dintre noi ce are de corectat, care este “ceva-ul” fiecăruia de făcut pentru a putea urca încă o treaptă, și, dacă nu ascultăm, nu urcăm: e simplu.
O școală spirituală asta înseamnă: existența Maestrului care “ȘTIE” și care își asumă marea responsabilitate de a-i învăța pe ceilalți.
Dar, cum nimeni nu este obligat să ne învețe, să ne primească în casa și viața lui, să ne acorde timpul, energia și mai ales, cunoașterea lui, dacă o face, este firesc să fim recunoscători. Recunoscători atât cât suntem noi în stare, la nivelul la care ne aflăm acum. Este firesc să dăm ceva în schimb pentru ceea ce primim, într-un fel sau altul, cinstit, după posibilitățile fiecăruia. Nimănui nu îi este închisă ușa și nu îi este refuzată sau condiționată practica, cunoașterea și ajutorul, dacă vine cu dorința sinceră de a învăța și evolua și cu respectul cuvenit!
Cei care sunt sinceri cu ei însişi, care înţeleg mesajul școlii și conștientizează ajutorul primit, vor găsi calea cea mai bună de a se recompensa și vor simți și măsura acestei recompense. Chiar dacă material nu plătesc nimic, pentru că nu au, se pot recompensa într-un alt mod. Pe de altă parte, cei care au o situație materială mai bună, își pot cultiva non-atașamentul și compasiunea, plătind proporțional cu posibilitățile lor, și în contul celor care nu pot face asta. Pentru că rezultatele practicii noastre sunt pe măsura investițiilor noastre, emoționale, de timp, de atitudine interioară, de credință, materiale. Oricum, nu pot fi păcălite nici Existența, inteligența ei este infinită, și nici subcoștientul personal: nu poți să vii, să te prefaci că lucrezi și să obții rezultate, nu poți să vii și să nu crezi nimic din ceea ce se face și se spune aici, și să obții rezultate, nu poți să vii și să nu fii recunoscător în nici un fel, și să obții rezultate.
Același respect îl datorăm locului de practică.
Îl găsim curat și în ordine, este firesc ca în momentul în care plecăm să fie lăsat aşa cum l-am găsit.
Așa după cum pentru un practicant al unei religii, biserica sa este un loc sacru, pentru un practicant al unei școli spirituale – sacru este locul său de practică. Deci așa cum creștinul intră în biserică cu smerenie și respect, așa ar fi normal să intrăm și noi în sala de practică. Firesc ar fi, de fapt, să avem această atitudine permanent, față de întreaga creație, căci Dumnezeu este peste tot, nu numai în biserici sau săli de practică…
Dar cum nu avem această atitudine, facem și noi ce putem, încercăm să nu deranjăm măcar (cel mai simplu ne închidem telefoanele mobile dar și gurile) – cel care are ceva de spus este Maestrul. Da, avem voie să punem întrebări doar după un timp de practică, după ce suntem familiarizați cu noțiunile, cu mențiunea că dacă vom pune întrebările potrivite, la momentul potrivit, ni se va răspunde. Indra este cea care va decide dacă și când va răspunde, astfel încât fluxul informației să nu fie deranjat și transmiterea învățăturii să nu fie încetinită. Toate întrebările, chiar şi cele nespuse, îşi primesc răspunsul atunci când este momentul potrivit pentru a-l înţelege. Părerile spuse de la început de către o persoană care abia a venit, sunt doar manifestări ale egoului personal şi nu ajută la evoluţia spirituală, ci îi dăunează.
Datorăm respect practicii în sine.
Renunțăm la atitudinea violentă, repezită ( trântit de uși, isoprene…) sau la cea critică, precum și la contribuțiile personale vis-a vis de exerciții. Ele au fost concepute într-un anume fel, din anumite motive, de aceea toată lumea este obligată să respecte exercițiile exact așa cum le facem!
Nu întrerupem practica fără un motiv foarte serios (când toată lumea practică, nu ne întrerupem doar pentru că așa avem noi chef, sau ca să mergem la baie, când, de fapt, puteam să mai așteptăm zece minute, fără probleme).
Este nevoie de o disciplină, o rigoare și o constanță a practicii pentru ca ea să fie eficientă!
“… odată cu practica se stabilizează energetic în tine niște lucruri, se curăță chakrele. Pe măsură ce practici, apare curajul, apare împământarea, apare forța! pe care nu o ai, dacă nu practici. Nu o ai! Ești dus de vânt în toate direcțiile… Și abia atunci lucrurile încep să se lege cumva. Dar pentru asta trebuie, cum spune Patanjali, practicat multă vreme, cu încredere și cu drag; și fără să te cramponezi de rezultat. Și în nici un caz la modul de șantaj, practic o lună, și i-a să vedem, mi-a ieșit? Am primit “ceva” în schimb?”
Pe măsură ce practicăm toate structurile se schimbă, se rafinează, cum spunem noi, și devenim capabili să înțelegem și informația teoretică. Și pe măsură ce aflăm noțiunile “teoretice”, înțelegem de ce practicăm, de ce practicăm într-un anume fel, înțelegem rostul exercițiilor, posturilor, meditațiilor, înțelegem necesitatea practicii.
Prin urmare ideal ar fi ca toată lumea să participe atât la întâlnirile de joi cât și la programul de “exerciții”, în asta constă școala.
Bineînțeles că nu este obligatoriu, fiecare alege pentru el.
Informațiile sunt complexe și, așa cum am mai spus, sunt pe trepte : fiecare va pleca de unde se află în acel moment, și, chiar dacă, în mare, facem toți același lucru, fiecare își are bucățica lui de practică personală ca și viteza lui de procesare, fiecare merge în ritmul lui. Nu suntem în competiție și nu ne comparăm, doar mergem cu toții în aceeași directive.
Și mai este nevoie să nu avem așteptări!
Rezultatele vor veni la momentul potrivit! Oricum, munca este indispensabilă evoluției, și, orice efort, la un moment dat, va da roade!
“Atâta timp cât omenirea se află la nivelul de conștiință materială – este nevoie de reguli, de “porunci”, de “tăblițe” și de coduri ale legii… Altfel ar domni (domnește!) anarhia. Când oamenii vor funcționa de la nivelul de conștiință al sufletului, regulile, “poruncile” vor dispărea și vor fi înlocuite de iubire, empatie, compasiune, împărtășire…, izvorâte din acel spațiu al inimii, și nu impuse din afară… Iar când nivelul de conștiință va fi cel Hristic sau Buddhic, acolo va fi doar Existență, Conștiință, Beatitudine… Acestea sunt nivelurile de Conștiință, acestea sunt planurile Existenței”…
Un cod de conduită se înscrie și el, undeva, mai la început, între aceste planuri…
În speranța că nu v-am speriat cu aceste reguli, vă așteptăm cu drag la școală!!!!
Oamenii Lila
(citatele sunt din textele Școlii de joi, comentariile Indrei)