Un text despre protecție, un rezumat al răspunsurilor date la numeroasele = obsesiv repetatele !!!  întrebări despre protectie (din Școala de joi, cursuri, tabere, etc…), scris de Gabi C., în stilul ei extrem de clar și concis…

Indra

Despre protecție

 Vorbind despre ceea ce i se întâmplă unui om, unii spun că există un destin, alții că e Voia Domnului, alții că de ce ți-e frică nu scapi, adică tu îți atragi tot ce este în viața ta. Au dreptate cu toții: pentru că există un destin, există o Voie a Domnului și există și contribuția ta conștiento-inconștientă la toată povestea.

Simplist vorbind, Universul e ca un computer care citește programele inscripționate în om. Programele fiind: Karma, educația, toate programele conștiente sau inconștiente din noi, comportamentul nostru, dorințele, adică toată informația cuprinsă în structura noastra energetică.

Pentru că omul este, de fapt, un câmp energo-informațional. Asta înseamnă că tot, dar absolut tot ceea ce ni se întâmplă este deja în noi. Este în noi tot. TOT.

Concluzia este că ar trebui să ne protejăm de noi înșine. Cum zicea Nichita, „ Dă-mi Doamne victorie,/ajută-mă  să-mi înving dușmanii/ pielea de pe mine, marginea,/ orele, anii”…

Revenind la protecție, ce înseamnă protecție, de fapt? Selectarea anumitor evenimente din mediu. OK. Ceea ce ar corespunde selectării anumitor informații din noi, ceea ce este practic imposibil. Computerul Univers este cel care citește programele pe care le vrea El. Totuși ce putem face?

  1. Să înțelegem cum funcționăm.
  2. Să acceptăm că așa stau lucrurile și că Universul      își are propriile legi, mai presus decât noi.
  3. Să lucrăm asupra noastră, asupra informațiilor din      noi, să lucrăm pentru a elimina blocajele, pentru a rafina energia, pentru      a schimba programele. DA, se poate: pranayama, yoga, conștientizare,      rugăciune, igienă fizică, psihică, mentală. ATÂT.

Pentru că apărarea și protecția inventată de energeticieni, reikiști, vrăjitori și alte neamuri, nu este eficientă, pentru că după cum am mai spus, totul e în noi.

Sau, altfel spus, există fenomenul de rezonanță care ne guvernează întâlnirile și întâmplările din viață. Din fizică, vorbim despre fenomenul de rezonanță din fizică. Dacă nu există rezonanță nu există contact, nu există întâlnire nu există comunicare, pentru că nu este posibil, fizic, nu se poate. Nu poți să faci o boală dacă nu ai informația bolii în tine, (bolile se fac, nu se iau, sunt personale, chiar dacă similare), nu poți să ai o întâlnire cu un om dacă nu rezonează cu ceva din tine, nu participi la o întâmplare – decât dacă ai aceeași energie cu ea, sau cu locul respectiv sau cu ceilalți paticipanți la acea întâmplare.

Deci ”pentru a ne proteja” – putem curăța informațiile din noi, putem rafinastructurile noastre. Da, putem să folosim reiki care este o energie de calitate superioară, și un duș de lumină, și acatiste, dar numai pentru a ne schimba pe noi înșine. Asta e singura ”protecție” valabilă și eficientă: lucrul asupra propriei persoane.

Și mai există și alte aspecte. Unul dintre ele ar fi că tot ce există în Univers este în interrelație, într-un fel de legătură. Oamenii sunt conectați unii la ceilalți și la tot ce există în Univers. Chiar dacă nu ne dăm seama, între noi și restul lumii există un flux permanent de energie, schimbăm permanent informații, emitem și recepționăm. Așa ne hrănim, așa ne eliberăm de mizeriile fizice, psihice și mentale din noi (da, ar trebui să mulțumim din când în când, măcar), că nu suntem izolați. Cum este o celulă din corpul nostru, așa suntem și noi o celulă în Univers.

Ori atunci când încercăm să ne facem ziduri de protecție, tăiem din aceste conexiuni cu Universul. Adică nu numai că este ceva ineficient, pentru că oricum ni se va întâmpla ceea ce este codificat în noi, dar în plus – ne și dăunează, pentru că ne izolăm, pentru că tăiem legătura care ne asigură supraviețuirea și funcționarea fizică, psihică și mentală normală.

Desigur că realitatea este mult mai complexă și sunt infinit de multe aspecte, inteligența Universului nu poate fi cuprinsă în cuvinte, putem doar să aproximăm grosier, pentru ca mintea noastră să înțeleagă câte ceva…

Dr. Gabi Ciorbea

Da: în ”viziunea LiLA” – protecția nu numai că nu este necesară, dar este chiar dăunătoare…

Da: schimbându-ți tu ”frecvența” – nu mai ai nevoie de nici oprotectie… pentru că nimic nu te mai poate ajunge…

Da, ne-mai-protejându-te, ne-mai-fiind obsedat de protectie, ai o șansă să devii, în sfârșit, non-violent… ai o șansă, în sfârșit, să evoluezi…, să întrerupi ciclurile karmice ale violenței…

Da,ne-mai-protejându-te, poate îți mai reduci din importanța de sine, din Ego-ul acela măreț – care se vrea protejat tocmai din cauza ”valorii”sale…

Da,ne-mai-protejându-te, poate ajungi, în sfârșit, să fii în comuniune cuUniversul…

Indra

(……)

Despre om, frecvențe și din nou, protecție…

 

Din feedback-urile primite la micul text despre protecție, a reieșit că nu toată lumea are suficiente informații ca să-l înțeleagă. Așa că, la rugămintea Indrei, am hotărât să mai scriu câte ceva înspre lămurire, cu mențiunea că dialogul rămâne deschis și că informațiile au acceptul Indrei ca și profesor, învățător, maestru, supervizer, sursă, filtru de informații, persoană care știe despre ce vorbește, clarvăzător…

Am asemănat simplist omul cu un cumul de programe pe care le citește computerul Univers. Adică tot ceea ce ni se întâmplă este codificat în noi. O altă comparație ar fi aceea că tot ceea ce ni se întâmplă este reflexia noastră în Univers ca într-o oglindă. Omul este un câmp de energie și informație.

Expresia noastră în planul fizic este traducerea acestei informații în materie. Viața noastră toată este reflexia acestui câmp energo-informațional care suntem. Dar relația este bidirecțională: prin ceea ce facem, spunem, gândim, putem modifica acest câmp. Complexitatea alcătuirii și funcționării Universului este greu de redat și greu de înțeles, cu atât mai mult cu cât nouă, oamenilor nu ne este accesibilă privirea de ansamblu.

Totuși au fost și sunt clarvăzători care au încercat să facă accesibile minților noastre părți din legile după care funcționăm.

Luând omul, repet, putem spune despre el că este o  structură energo-informațională. De unde vine informația ? Din viețile lui anterioare, din viața lui prezentă, din tot ceea ce a făcut, spus, gândit vreodată, din educația lui, din concepțiile lui despre lume și viață. Să spunem că într-o viață trecută am făcut diverse, nu le numim, am inscripționat astfel, anumite programe în structura noastră, astfel încât avem o culoare albastră cu picățele roz. Universul ne manifestă programele și când ne naștem următoarea dată, cadrul va fi albastru cu picățele roz: corpul, mintea, părinții, meseria, proiectul vieții. Între timp omul născut crește, și prin ceea ce gândește, face, spune, începe să modifice programele, culorile devin verzi, se schimbă destinul, se schimbă relațiile, se schimbă corpul, mintea, emoțiile, locul în care stai și oamenii de pe stradă cu care te intersectezi pentru câteva secunde, pentru că toate sunt reflexia acestui câmp energo-informațional, oglinda câmpului, sau traducerea lui, sau cum vrei să-i spui. În plus, între oameni, există interrelații mult prea complexe pentru a fi descrise. Se îmbină, ca întru-un imens puzzle n dimensional, structurile tuturor.

Revenind, exteriorul este, chiar dacă nu ne convine deloc, expresia interiorului nostru, inclusiv potențialii agresori. Inclusiv colegul de la serviciu față de care vrem să ne protejăm, inclusiv vampirii energetici de care tot vorbim și de care ne tot ne tot temem! Și pe ei, tot noi i-am adus în viața noastră, prin rezonanță: și ei sunt oglinda noastră!!!

Și atunci, revenim, SINGURA MODALITATE ”de a ne proteja” este de a ne schimba interiorul. Astfel nu vom mai atrage colegii respectivi și nici ”vampirii”… SINGURA!

Există metode de schimbare a structurilor energo-informaționale care suntem. Unii, printre care și Indra, le numesc rafinare a structurilor. O aproximare grosieră ar fi cu frecvențele din fizică. Dacă îți crești frecvența devii mai ușor, ca un balon, și te ridici din noroi, și nu te mai ating rinocerii cu cornul lor pentru că nu mai ești la nivelul lor, te vei afla în altă parte. Și rinocerii sunt foarte ok în locul în care sunt, în armonie cu noroiul și cu ce mai e pe acolo. Și da, o rugăciune te poate ajuta puțin, un acatist spus cu dragoste îți deschide inima, te umple de bucurie, de încredere, îți rafinează puțin structurile și îți oferă pe această cale protecție. Dar ca să corectezi programe majore din structurile tale îți trebuie mult mai mult decât un acatist, sau un cho-ku-rei, sau o ședință de yoga.

Exteriorul ești tu, ca să schimbi exteriorul trebuie să te schimbi pe tine. Ca să poți avea o conduită corectă în exterior este nevoie să-ți schimbi interiorul. Foarte neplăcută veste! Nu mai putem da vina pe ceilalți pentru tot ce ni se întâmplă! Foarte trist dar foarte adevărat, noi suntem singurii resposabili de ceea ce ni se întâmplă, deci singura persoană de care este nevoie să ne apărăm suntem noi înșine. NU există altă ”protecție”! Și NU sunt excepții de la această regulă!

Este adevărat că de multe ori în sfera conștientului nostru nu ne găsim nici o greșală: uneori pentru că nu există (în viața asta, poate că nu ”am greșit” atât de evident, de exemplu… dar în celelalte?!), alteori pentru că nu avem suficiente informații pentru a corela, de exemplu, un eveniment cu un sentiment, cu o trăire, cu un concept. De foarte multe ori, e vorba pur și simplu de ignoranță. Dar, lucrând cu noi înșine, fie apare eroarea, fie se remediază problema fără să identificăm cauza ei neapărat. Asta pentru că, așa cum am mai spus, pe de o parte ne lipsește imaginea de ansamblu, suntem conștienți doar de o bucățică minusculă din noi, pe de altă parte ne lipsesc aproape cu cu desăvârşire informațiile, adică pur și simplu habar nu avem cum funcționăm.

Exact, habar nu avem cum funcţionăm în mod real! Educația primită, mai corect spus felul în care am fost condiționați – nu face decât să ne împiedice să vedem realitatea. Toată educația noastră este bazată strict pe planul material, și din păcate, multiplele curente de așa-zisă spiritualitate nu fac decât să prezinte un adevăr trunchiat care ne accentuează confuzia.

Și ce ar trebui să facem? Să gândim fără idei preconcepute, să experimentăm întâi noi înșine cu ochii deschiși și apoi să credem, să avem bun simț și înțelepciune, pentru că sunt valabile în orice sistem de valori autentic. În plus să înțelegem că există multiple fațete ale realității, valabile toate și să privim în spatele limbajului și diverselor modalități de exprimare pentru a accesa esența lucrurilor. Și la sfârșit, asta e: fiecare pricepe cât poate, lucrurile sunt oricum în dinamică și continuă transformare… La un moment dat, fiecare va înțelege, fiecare se va transforma, cum spune Indra.

Da. La un moment dat.

Dr. Gabi Ciorbea

 

Protecția, de la rinocer la supraconștiință…

 

Încerc să aduc acum în discuție și celelalte aspecte, unele menționate deja de Gabi în primul ei text, dar poate prea puțin înțelese, sau de loc băgate în seamă de cititori…

Gabi a explicat cu măiestria ei cuantică – aspectele ”mai omenești”, legate de rinocerii din jur și frecvențele lor… Încerc acum să mă apropii puțin de supraconștiință, celălalt pol al discuțiilor noastre (structurate mereu pe nivele, cei de la Școala de joi știu asta prea bine).

Și dacă tot suntem la frecvențele omenești și rinocerești, haideți să vorbim și din punctul de vedere al energeticii chakrelor, pentru că tot au fost cursuri despre chakre…

Chakrele, spuneam noi, sunt un fel de antene de transmisie și recepție, de o extraordinară bogăție și rafinament – potențiale amândouă însă, acoperind, din nou, potențial (!), un spectru extrem de divers de frecvențe: fizice, mentale, emoționale, comportamentale, arhetipale, spirituale, etc. Ori toate acele ”sfere”, ”arme”, tot instrumentarul propus pentru protecția energetică – nu fac decât să amputeze aceste antene: antenele devin ciuntite, oloage, incomplete, boante… iar omul sărăcește, se împuținează ca și percepții, dar și ca gamă de emisie… Și, mai departe, ca orice organism izolat – căruia nu ie se mai permit schimburile energetice cu exteriorul, într-un final se stafidește, se usucă, moare… Așa mor simțurile, așa mor percepțiile, așa moare bucuria, viața din chakre… Rămâne doar frica, separarea… și bine-nțeles, sfera de  protecție! Sferă care a devenit între timp, închisoare.

În termeni de chakre, protecția ține de primele trei: frica de a nu fi ”atacat” din prima chakră, individualizarea, separarea (”eu, cel atacat” și ”celălalt, atacatorul”) din chakra a doua, și bine-nțeles, ego-ul, ca și încununare a primelor două, constituit în chakra a treia.

Spuneam că orice protecție înseamnă separare. Înseamnă deci o nouă cultivare, întăririi a fricii și a separării, caracteristice primelor două chakre dizarmonice… Astfel încât prin protecție nu facem decât să alimentăm, să întărim aceste dezechilibre, în loc să curățim, să stabilizăm, să armonizăm bietele chakre deja dezechilibrate!!!

Și iată că am ajuns și la aspectul care mi se pare cel mai important din toată această poveste, pentru că este un obstacol MAJOR pe calea evoluției spirituale: și anume EGO-ul… din nou, ego-ul. ”EU mă protejez PE MINE, ca să nu-mi facă MIE cineva ceva rău, ca să nu MĂ îmbolnăvesc EU”… EU, mereu în centrul preocupărilor MELE: dușmanii MEI, colegii care mă ”vampirizează energetic” PE MINE, cel important!

Ego-ul, bine-nțeles ca reflectare a ATAȘAMENTELOR: față de corp, față de propria imagine, față de propria individualitate și mai ales, față de importanța de sine…

Și atunci când ai înțeles în mod organic (!) povestea cu ego-ul și mai ales, când ai înțeles necesitatea ”spirituală” de a-l dizolva, NU TE VEI MAI PROTEJA

Nemaivorbind că vei putea ”exersa” non-protecția tocmai ca și instrument de înțelegere, de dizolvare a ego-ului, de evoluție: ”chiar sunt EU așa de important, ca mereu să MĂ simt amenințat, atacat?” Creștinii ar numi-o smerenie… Carlos Castaneda ar numi-o diminuare a importanței de sine… Și mai spuneam noi, că orice gest zilnic poate fi folosit în acest scop, al diminuării importanței de sine: inclusiv analiza fricii ”de atac”, inclusiv nevoia de protecție…: ”cine sunt eu, de fapt, atât de important, încât trebuie să fiu protejat…”

Și dacă mergem mai departe cu întrebarea: ”cine sunt eu, de fapt…?”, și dacă îmi și răspund: ”nu sunt corpul acesta, nu sunt mintea aceasta, nu sunt emoțiile… sunt Esența, sunt Atman, Sinele suprem…” Atunci cine mai are nevoie de protecție?? Cine să se mai protejeze de cine?? Cine să mai protejeze pe cine??

Și iată cum, non-protecția devine din acest moment – al înțelegerii, o validare a evoluției tale spirituale!

Și iată cum am ajuns și la aspectul ”spiritual” al poveștii despre protecție, în evoluția ei de la rinocer la supraconștiință…

Când chiar am înțeles că sunt una cu Tot, că nu există limite, că nu există separare… atunci – să mă protejez, de cine??

Iar când ego-ul dispare cu desăvârșire, va dispărea și ”mă” din propoziția de mai sus… Iar propoziția se dezintegrează și ea cu totul… pentru că nu mai e nimeni acolo care să simtă frica sau nevoia de protecție sau vreo  importanță de sine… nu va mai fi nimeni acolo care să se protejeze… pentru că nu mai există nici un eu și nici un celălalt și nici o importanță de sine… și nici o importanță…

Rinocerul a devenit supraconștiință.

Indra