Urmează tabăra din iunie de la Șleaul Mândrului și pentru prima dată, după multe tabere, m-a străfulgerat gândul că ar trebui să mă pregatesc cu adevărat înainte de plecare. Să-mi pregătesc mintea și inima, să mă uit la mine, să imi fac o curațenie elementară în structuri.

A crescut probabil, încet, prin observare și conștientizare…, și din respect pentru timpul si dedicarea persoanelor care pregătesc evenimentul și care lucrează cu luni înainte pentru gândirea unui program de practică, pentru redactarea materialelor de curs, alegerea locului, organizare și pregătirea spațiului în care urmează să mergem.

Mi-am dat seama de egocentrismul meu, de faptul că nici măcar nu am vazut toate astea până acum, că le-am luat de-a gata, ca mi se cuvin. Și mi-am cerut iertare pentru lipsa mea de delicatețe și apreciere și am început să mă pregătesc, din respect și recunoștință pentru Învățător, din drag și grijă față de ceilalți participanți. Mi-am redactat o listă ca să nu mai uit, ca să aplic măcar acum principiul “Tu ești cheia a tot”! și să îmi aduc mica mea contribuție la construirea a ceva frumos, armonios și fluid.

Îmi re-amintesc în același timp că acesta ar trebui să fie un mod de viață, nu numai o pregătire pentru tabără, că așa ar trebui să funcționez tot timpul:

  • Încercarea de a sta prezentă și centrată cât mai mult – pentru liniștirea mintii și deschiderea ei către Învățături
  • Conștientizarea faptului că orice aș spune este mult mai puțin important decât TĂCEREA. Atât pentru mine cât și pentru binele celorlalți, deoarece în acest moment tot ce am de spus vine din Ego și mai puțin din inimă
  • Deschisul inimii și funcționatul de aici – pentru a simți și aprecia oamenii, muntele, rafinamentul practicii, iubirea, dedicarea și dragul Indrei pentru noi
  • Curațenia locului de practică prin atitudinea corectă de respect, de impărtășire, de recunoștință
  • Văzutul, simțitul și ajutatul celorlalți – respect timpul de practică, ajung la timp la toate secțiunile comune, înțeleg faptul că este important să îmi fac cu responsabilitate și drag partea mea de practică, ajut dacă sau când este nevoie

Mă observ și sunt cu adevărat în tabără. Am decis să vin și mă dedic 100% acestei activități, profit de faptul că sunt aici. Apreciez și mă minunez de șansa de a fi într-un astfel de loc, de a avea acces la învățături, și particip cu inima, funcționez de aici.

Felul în care se construieste tabăra depinde și de mine, de aici importanța pregătirii, a conștientizării permanente și a inimii deschise.

Niciodată orientarea spre mine nu îmi va oferi atât de multă bucurie cât a avea puterea de a dărui – un biscuite, puțina grijă pentru celălalt, o inimă deschisă din care pornesc firișoare de bunătate, generozitate, armonie, echilibru, încredere, compasiune – cu care să contribui la construirea taberei noastre din iunie, de la Șleaul Mândului.

Și, de fapt, la tot ce încercăm noi să construim…

 

Multumesc!
Delia