Despre disciplina practicii – câteva scurte observații…
“Disciplina practicii începe de la motivația pentru care suntem la o Școală spirituală: și anume aceea că suntem aici pentru că vrem noi să fim aici. Ca să ne schimbăm. Ca să evoluăm.
Nimeni nu ne obligă să fim aici! Nu este ca la clasa întâi când mergem obligatoriu la școală chiar dacă suntem mult prea mici, nici ca la liceu când părinții nu știu ce să mai facă pentru ca noi, liceenii, să învățăm și să reușim la examenul de bacalaureat.
De această dată, la această școală, alegem noi înșine să fim, în cunoștință de cauză: de aceea se presupune că dorim să o urmăm. Prin urmare, din start există alt interes, altă focusare, altă disciplină, de acestă dată autoimpusă, pentru că fiecare dorește cu adevărat să fie la această școală”, spunea un practicant mai demult.
Sau cel puțin așa ar trebui să fie dacă…
…dacă nu am fi deja setați, dacă nu am avea programul preformat despre cum să te comporți la școala obișnuită, și nu ne-am comporta, inconștient, desigur, exact la fel: cu aceeași lipsă de interes și de respect, cu aceeași suficiență, cu aceeași senzație de coerciție exterioară…
… dacă nu ne-am comporta cu aceeași opoziție, conștientă sau subconștientă – față de “doamna profesoară”, care reprezintă “autoritatea”; ori “eu sunt un rebel”, care am “propria personalitate”, și “nu mă supun eu așa, cu una cu două, oricui”…
Ce n-am înțeles însă este că exact această “personalitate” de care sunt atât de mândru – reprezintă ego-ul; iar o Școală spirituală autentică – cu asta se ocupă, cu ieșirea din acel ego, cu transcenderea lui!
Și nu “te supui” chiar oricui, ci unor instructoare foarte bine pregătite: ani mulți de practică, discuții și puneri la punct zilnice, preocupare permanentă despre modul de predare, adică o muncă non-stop, o perfecționare complet nevăzută, în folosul dvs.!
Dar care, mai ales, au înțeles conceptele Școlii, lucrează cu ele, au interiorizat practica, o simt cu adevărat, o trăiesc; și exact de aceea o și pot transmite.
Haideți să le creditați și dvs. cu cel puțin la fel de multă încredere și deschidere, încercați să înlocuiți opoziția dvs. – cu asta!
…dacă nu am avea o zonă de confort foarte clar definită, în care ne învărtim ca într-un țarc, de vieți întregi și din care, ferească Dumnezeu să ieșim.
…dacă chiar am dori să ne schimbăm, adică să ieșim exact din acel țarc al zonei de confort, să ieșim exact din acele programe, din acea auto-suficiență; și din acea inconștiență, desigur.
O Școală spirituală are ca obiect – evoluția individului.
Iar EVOLUȚIE = SCHIMBARE, adică exact ieșirea din acel cerc de stagnare-repetiție-împietrire!
Iar SCHIMBARE înseamnă… SĂ TE SCHIMBI cu adevărat! ADICĂ SĂ NU MAI FII AȘA CUM EȘTI ACUM !
ADICĂ SĂ IEȘI EXACT DIN ACEL ȚARC AL ZONEI DE CONFORT: al “așa sunt eu”-lui, “așa îmi place mie, așa îmi convine mie”,“așa pot eu și așa vreau eu”, “așa știu eu, iar eu întotdeauna știu mai bine”.
Aceștia sunt primii pași pe calea evoluției; iar fără ei, pașii următori, cei mai rafinați, apropierea reală de “spiritual” – nu se vor întâmpla niciodată!
…dacă nu am fi atât de plini de noi, ca să ne închipuim mereu că știm: inclusiv exerciții, concepte, atitudini, etc.
Da, iar cei care vin de pe la diverse cursuri “spirituale” – au aici un mare handicap: ei se cred și mai grozavi, și mai știutori, sunt și mai ne-smeriți, și mai plini de ei, și mai îngâmfați: se cheamă ego spiritual. Mare păcat, mare opreliște în evoluția reală…: este încă un strat, deosebit de puternic, nou-adăugat acelui ego, deja extrem de consolidat și de dificil de dizolvat…
HAIDEȚI SĂ NE FACEM MICI; ȘI SĂ O LUĂM, DE FIECARE DATĂ, DE LA ÎNCEPUT, CA ȘI CUM NU AM ȘTI NIMIC; DE FAPT – NICI NU ȘTIM NIMIC !!!
…dacă nu am fi atât de inconștienți…
Toate cele de mai sus sunt cuprinse în acea INCONȘTIENȚĂ (“ignoranță”, dacă vreți mai elegant): nu te vezi, nu ești conștient de tine, de vorbele, de gândurile tale, nu ești conștient de nimic, ești complet orb și pierdut în labirintul “zonei tale de confort” și al “știutului tău”… Dar te crezi grozav.
Cât despre a conștientiza NATURA TA REALĂ… ești atât de departe, la ani-lumină! Ori acesta este dezideratul Căii spirituale, a ajunge acolo, ÎN acea Natură!
HAIDEȚI SĂ ÎNȚELEGEM CĂ ÎNCĂ NICI NU AM ÎNCEPUT SĂ PRACTICĂM ÎN MOD REAL! Ne aflăm într-un fel de etapă preliminară, doar: “exerciții pregătitoare pentru practică”, dacă vreți.
Înțelesul cuvântului AUTODISCIPLINĂ devine astfel foarte complex și nu se referă în nici un caz numai la a fi prezent la sală la ora corectă și nu cu zece minute mai târziu (deși se referă, bineînțeles și la aceasta), ci la întreaga atitudine față de practică.
Iar prin practică se înțelege întreaga viață și nu doar cele două ore de sală.
Atitudine care ar trebui să fie aceea de PROFUND RESPECT, SMERENIE și CONTINUU INTERES…
Respect pentru învățături și respect în a le pune în practică: pentru că asta DECLARĂM NOI că vrem noi să facem (prin însăși prezența noastră la această Școală!); și nu pentru că altcineva ne impune.
Nu numai a vorbi despre ele, ci a le pune în practică, ci și a observa apoi că nu le aplicăm!… și asta – continuu, tot timpul… Cum ar fi: să cultivăm tăcerea tot timpul, să fim centrați tot timpul, să acționăm conform ALGORITMILOR SPIRITUALI – tot timpul… Să aplicăm filozofia Școlii tot timpul, sau măcar să avem intenția de a face asta… sau măcar să știm că asta ar trebui să facem și poate vreodată, cine știe, ne vom comporta ca niște adulți responsabili…
Și ajungem din nou la noțiunea de responsabilitate mult discutată, mult teoretizată, nu știm dacă și înțeleasă, nu știm dacă și aplicată.
Adică să îmi asum ceea ce fac, ce cred, ce spun, și să fiu lucid, adică să știu clar ceea ce îmi asum.
MI-AM ASUMAT ASTA, SĂ VIN LA O ȘCOALĂ SPIRITUALĂ.
ATUNCI AM SĂ FAC ASTA, SUPUNÂNDU-MĂ RIGORILOR PRACTICII, FĂRĂ COMENTARII, EXPLICAȚII, VĂICĂRELI, PRETENȚII…; în schimb cu STRĂDUINȚĂ, INTERES, SMERENIE.
ADICĂ AVÂND ATITUDINEA CORECTĂ: de DESCHIDERE, de PARTICIPARE, de DEDICARE.
Desigur toate acestea diferă și ele în funcție de treapta de evoluție pe care mă situez, nimic nu se încadrează în tipare fixe.
“Revenind la disciplina practicii, concluzia este că aceasta se va transforma într-o disciplină a vieții, conform cu învățăturile maeștrilor care nu sunt doar teorie, nu sunt doar cuvinte moarte, ci sunt energie de o anumită calitate, calitate pe care ar trebui să o ADUCEM ȘI SĂ O STABILIZĂM în viețile noastre.
Aceasta este schimbarea despre care vorbim. Prefacerea ființei este un lucru chiar real și aceasta este evoluția. Evoluție care nu se petrece spontan, ci este exact urmare a acelei autodiscipline pomenite mai înainte, fără de care nimic nu este posibil”, citez, din nou, un practicant.
Dacă nu dorim, nu înțelegem și nu lucrăm pentru toate acestea – oare ce căutăm la o Școală spirituală?! Haide să mă întreb asta și să răspund cu sinceritate.
Poate voi lua decizia cea bună: să plec, sunt mult prea prins în preocupările mele “lumești”, în viața “mea”, în “interesele mele”, în ego-ul meu și în zona lui de confort.
Poate voi lua decizia cea bună: să mă apuc de treabă! E o șansă extraordinară, haide mai bine să fiu recunoscător și să fac din asta o prioritate majoră și o urgență.