Întrebare: Care este relația dintre subconștient și ego? Sunt “noțiuni” diferite? Au legătură?
Ce se întâmplă cu ego-ul după moarte?
Comentariu (Gabi C.):
Atât timp cât nu putem cuprinde inteligența Existenței și imensa ei complexitate, putem doar să schițăm ceva care aduce vag cu ea, așa cum un portret făcut de un copil aproximează chipul unui om.
Când omul percepe ceva, încearcă să traducă acel ceva cu mintea lui, pentru că doar instrumentul ăsta îl are, propria minte, și cu ea desenează puncte, linii și cerculețe și spune că uite, asta e realitatea… Vreau doar să spun că asta fac și eu acum, o schemă mult prea simplă, conformă cu mințile noastre.
Omul este un flux energo-informațional, format din multe, diferite și întrepătrunse frecvențe, sau din multe calități ale energiei, sau din multe feluri de energie sau câmpuri de energie. Nu contează dacă le numim frecvențe sau benzi de frecvență, sau câmpuri de anumite frecvențe. (Benzile definite ca frecvențe cuprinse între anumite valori, nu ca succesiune de paralele.)
Corpul este un câmp ordonat de o anumită frecvență, este o energie care vibrează, care există în anumiți parametri.
Mintea, la fel, este și ea un câmp cu o anumită frecvență. Fiecare gând este o emisie de câmp. Fiecare amintire, uitată sau nu, este tot o cuantă de energie. Fiecare emoție, fiecare gest, fiecare acțiune, totul este energie-informație de o anumită lungime de undă. Toate amintirile noastre sunt o frecvență de camp, amintirile din toate viețile, din toate timpurile.
Iar omul este suma acestor câmpuri.
Și numim o parte a acestui câmp subconștient, pentru că nu este conștient, pentru că habar nu avem că există.
În această “bucată din noi pe care o numim subconștient” – intră amintirile noastre uitate din toate viețile, toată experiența noastră, tot ceea ce am învățat/achiziționat vreodată, “bune și rele”, tot ceea ce am trăit ca emoție, sentiment, întâmplare, este acolo, toate emoțiile noastre reprimate… În subconștient intră programele noastre de viață, tiparele mental-emoțional-reacționale. Subconștientul este o bază de date pe care o accesăm permanent, complet inconștient. Funcțiile noastre conștiente sunt minuscule față de cele subconștiente. Și da, este un câmp energo-informațional cu anumite frecvențe.
Altă parte din câmp o numim conștient, cea pe care o cunoaștem.
Iar ceea ce numim noi ego este o structură formată din subconștientul și conștientul nostru, deci tot un câmp în care energia și informația vibrează cu anumite lungimi de undă. Mintea de lucru face parte și ea din această structură complexă. Ea este puntea dintre conștient și subconștient, e un cumul de programe și setări subconștiento-conștiente.
Iar Existența manifestă aceste câmpuri. Ele nu sunt separate, împărțirea e didactică, pentru Existență împărțirea nu există.
Cum anume? Noi suntem manifestarea lor, noi cu toate ale noastre, de la destin, părinți, copii, meserie, partener, stare de sănătate, bani, până la hainele pe care le purtăm, mâncarea pe care o mâncăm, până la expresia feței noastre, la replicile dintr-o conversație, tot, tot, tot.
Iar evoluția înseamnă schimbarea frecvenței câmpului, “rafinarea”, cum zice Indra.
Tot ceea ce facem, de la discurs la practică – la asta servește.
Repet, a evolua înseamnă a rafina frecvența câmpului, a ieși din intervalul de frecvență al egoului. Ceea ce se manifestă prin a deveni conștient cu adevărat, a vedea Existența, Universul, a simți în ce parte curge viața.
Sau altfel spus a deveni conștient că există și alt fel de energie și de informație, aparținând altui interval de undă.
A sta în banda egoului numim a te identifica cu el, a nu ști că mai este și altceva. “Știut” – în sensul de perceput/ simțit, fiecare personal, nu că ne spune Indra.
Existența este ca un mare câmp informațional din care noi vedem, suntem, o fâșie minusculă. În momentul în care evoluăm, vedem mai mult. Dar nu numai că vedem mai mult, suntem mai mult, devenim mai mult, știm mai mult, până la a fi totul, până la a fi totul ca potențialitate, adică Nimic.
Prin curățarea subconștientului de la sală – noi rafinăm frecvențele, asta facem.
Pentru că nu putem funcționa abstract și nu putem pur și simplu face saltul cuantic și ieși din banda egoului și subconștientului, atunci ne folosim de manifestările vizibile ale egoului și spunem: uite, asta este o manifestare de ego, și cealaltă și cealaltă; acestea reprezintă banda lui sau manifestările programelor mentale din subconștient. Și spunem: folosește starea de martor, prezența permanentă… pentru ca încet, și pas cu pas, să schimbăm frecvența, să ieșim din identificarea cu egoul, să-l putem vedea.
Repetăm :
A evolua înseamnă a schimba definitiv frecvența câmpului care suntem.
Sau cum zice Indra, “a sări în canalul central, în nondualitate”.
Cum lucrul ăsta este abstract și nimeni nu poate face asta, facem asane, exerciții de prezență, de conștientizare, apăsăm pe buboaiele oamenilor ca să-i doară, altfel ei nici nu știu că le au, drenăm puroie informaționale, urlăm, citim, ascultăm, încercăm să medităm…..
Sau într-o singură frază:
Tot ceea ce suntem, facem, gândim, știm, totul se petrece între anumite lungimi de undă care corespund egoului, din care ego face parte și subconștientul, asta ca să răspund punctual la întrebare.
A evolua înseamnă a trece în altă bandă de frecvență.
Când murim doar forma de manifestare numită corp se transformă.
Dar câmpul rămâne, cu frecvența lui cu tot, și Existența va citi din nou câmpul cu toate informațiile din el – și va creea alte manifestări ale aceluiași subconștient, ale aceluiași ego. Baza de date rămâne intactă, și se vor recreea povești similare – în încercarea de a evolua. Și exact asta înseamnă reîncarnare.
Câmpul trebuie rafinat și Existența lucrează pentru asta…