Există o școală spirituală autentică, a Indrei, există învățături : adevărurile sacre, aceleași de mii de ani (uite că nu s-au schimbat !) și există Invățătorul, Indra.
Există și practicanți și ei pun întrbări cum ar fi :
Cum ar trebui să practicăm pentru a avea rezultate ?
Există variante de răspuns cum ar fi cel care urmează :
Învățătura intră în tine exact atât cât ai încredere, cât o prețuiești.
Deci nu contează numai să practici ci depinde și cum o faci .. Cu ce încredere, cu ce respect, cu ce recunoștință, cu ce prețuire, cu ce smerenie practici.
Avem oare în adâncul sufletului acea recunoștință, acel respect, acea recunoaștere a valorii învățăturilor?
Vă spun sigur că nu, oamenii nu prețuiesc învățăturile, nu le pun în nici un caz pe primul plan, nici pe al doilea, nici pe al treilea, poate pe al nouăzeci și nouălea plan. De obicei nici nu le pun pe listă pentru că pe primul, al doilea, al treilea și până la al sutelea plan nu sunt decât ei pe listă, ei cu egoul lor, cu tot cee ce înseamnă el!
Ce fac oamenii când ceva este important pentru ei? Îi acordă acelui lucru resurse : timp, energie, atenție, bani, tot. Conștient și mai ales automat, reflex dinăuntru, din setările minții și ale subconștientului.
Să privim acum toate componentele vieții noastre, să facem o listă și să vedem în mod real ce este important pentru noi, nu declarativ. Căror componente ale vieții noastre le acordăm majoritatea resurselor noastre?
Și punem pe listă : de făcut cursuri, de luat diplome, de câștigat bani, de mers la serviciu, de făcut curat, mâncare, de uitat la televizor, citit, de mers la coafor, cosmetică, fitness, cumpărături : haine, poșete, cosmetice, mâncare, gadgeturi, de ieșit în oraș : teatre, filme, de mers în vacanță, de mers la doctor, la rude, la prieteni, de vorbit la telefon, de sărbătorit, etc, etc, astfel vom afla cât de importantă pentru noi este învățătura.
Cine mai are timp de evoluție când suntem așa de ocupați ?
Poate la pensie, dar nici atunci că avem de crescut nepoți, de mers la doctori, că ne lasă oasele, inima, mintea…
Nu contează ce declarăm, ce susținem cu voce tare ci ceea ce conținem : dacă setarea subconștientă este că evoluţia spirituală în nici un caz nu e la fel de importantă ca aspectul x din viața mea, rămân cu aspectul x, nu cu învățăturile.
Nu le aplic în nici un caz pentru că nu pot, pentru că funcționez absolut inconștient/automat conform setărilor mele.
Deci ace;tia suntem… totuși ce facem ?
Poate că vrem totuși să ne schimbăm, să trăim altfel, să vedem altfel viața… să evoluăm spiritual poate…
Pentru început putem să ne uităm în noi și dacă stabilim că DA, vreau să evoluez spiritual… pur și simplu putem să ne înscriem la școala Indrei.
Asta ar însemna :
– Să vin la sală, să fac acele exerciții plicticoase, care nu îmi plac, nu stau să stau acasă să fac exercițiile care îmi plac mie şi care ştiu eu că îmi sunt necesare.
– Să fiu prezent la prelegerile Indrei și să mai și aud ce se spune, să aud, să aud …asta înseamnă să TAC și SĂ ASCULT.
Acesta ar fi primul pas.
Iar pentru cei care deja vin, pentru cei care deja au început școala Indrei, să se uite în ei, să conștientizeze atitudinea interioară adevărată, scala reală de valori după care își conduc viața .
Puteți spune : „ Am încredere, aud, cred, ascult, iau în considerare, aplic, fac ce mi se spune pentru că prețuiesc ” ? Puteți spune asta cu sinceritate?
Spuneți conștient, subconștient, rațional și emoțional „ Prețuiesc învățătura mai mult decât pe orice altceva !” ?
sau în alt limbaj,
puteți spune„ Îl iubesc pe Domnul Dumnezeul meu din toată inima mea, din tot sufletul meu, din tot cugetul meu și din toată puterea mea!” ? ( „ Iubește-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta” este prima poruncă, dacă nu știe cineva ce reprezintă)
Dacă da, aveți atitudinea potrivită.
Dacă nu, atitudinea se poate schimba pentru că numai având atitudinea potrivită, calitatea potrivită poți să evoluezi.
Învățătura intră în tine exact atât cât ai încredere, cât o prețuiești, cât îi aloci resurse.
Da, şi repet: la început doar practici, altfel nu se întâmplă nimic.
Apoi depinde CUM PRACTICI … contează ÎNCREDEREA, RESPECTUL, RECUNOȘTINȚA, PREȚUIREA, SMERENIA .
Din cauza aceste atitudini nepotrivite, împărăția cerurilor sau iluminarea, depinde ce termen agreați, nu e la îndemâna oricui.
De aceea nu se întâmplă, de aceea e greu, de aceea nu obții rezultate, nu înțelegi. Pentru că nu crezi, de fapt. Pentru că nu aplici, de fapt. Pentru că nu prețuiești, de fapt. Nu ești smerit, îți imaginezi că știi tu mai bine.
Și dacă e să exprim în termeni de fizică cuantică, toate acestea : încrederea, prețuirea, respectul, recunoștința, smerenia duc la o anumită frecvență și această frecvență nouă duce la frecvența cunoașterii adevărate despre care vorbim. Cunoaștere adevărată care începe prin deschiderea inimii. Deschidere a inimii care e o treaptă superioară de frecvență (superioară egoului care știe, vrea, se supără, dorește, se opune, comentează, bombăne, nu are încredere, …. ) și uite așa din treaptă în treaptă te schimbi, evoluezi și poate, la un moment dat, găsești Împărăția cerurilor.
Un alt răspuns la întrebarea cum trebuie să practicăm ca să avem rezultate este acela că trebuie să practicăm permanent.
O cale spirituală mai înseamnă și : a aplica învățăturile permanent, nu a discuta despre ele, nu a le aplica selectiv, înseamnă a le integra în viața ta, zi de zi, ceas de ceas.
A urma o cale spirituală asta înseamnă : un nou mod de a funcționa, cu mintea, corpul, emoțiile tale, zice Indra, zic învățăturile.
M-a sunat prietenul Radu și m-a întrebat „ Oare oamenii își dau seama cât de valoroasă este învățătura pe care o primim de la Indra? Își dau seama oare ce noroc avem să o avem alături de noi ?
NU, Radu, în mod cert nu-și dau seama. Au maestrul lângă ei și habar nu au ! Au învățătura pe tavă și o refuză. Pentru că sunt orbi în egoul lor.
Nu o văd pe Indra, nu văd învățătura, nu se văd decât pe ei, ei cu ce vor ei, cu știu ei…
Dumnezeu nu poate exista pentru ei, nici Indra care e una cu EL.
Gabi