Bolile de piele sunt tipic emoționale…

Pielea reprezintă o interfață între “interiorul” fiecăruia și lumea “exterioară”. De ce ghilimele? Pentru că, de fapt, nu există un “interior” și un “exterior”…. Dar asta e deja mai dificil, acesta este deja un concept spiritual…

Dar tocmai pentru că nu există de fapt, un “interior” și un “exterior”, bolile de piele sunt boli de separare, pentru că așa se auto-percepe ființa omenească, ca fiind separată… Sau, mai bine zis, sunt boli de reacție la această (falsă) separare… Vorbim de separarea primordială, a ființei – față de Existența care i-a dat naștere… (asta este din nou un concept spiritual, dar explică patogeneza acestor afecțiuni). Și vorbim de o falsă separare, tocmai pentru că toate ființele de fapt fac parte, și mai mult, sunt,  Existența…

Ori din această (falsă) separare decurge individualitatea, dar și izolarea, frica, riposta, atacul…, de aici decurg relațiile, ego-ul și veșnica lui nevoie de consolidare, de afirmare…

Ori pielea reprezintă exact asta, “bariera”, delimitarea: dintre noi și lumea înconjurătoare, dintre noi și ceilalți. “Barieră” percepută în două sensuri: dinspre ceilalți înspre noi (atac, agresiune, etc.) și dinspre noi înspre ceilalți (deschidere, comunicare, sau frică, închidere, ripostă, protecție, etc.)… “Ceilalți” însemnând de fapt tot ce înseamnă “lumea exterioară”, nu numai persoane, ci și mediu înconjurător, evenimente, etc.

Și atunci pielea va manifesta reacțiile noastre emoționale vis-à-vis de această relație cu exteriorul, reacții de cele mai multe ori – neconștientizate:

De exemplu, acneea poate reprezenta un răspuns de neputință agresivă – contra unor așa-zise “atacuri” exterioare: de ce așa-zise? Pentru că de foarte multe ori, atacurile sunt doar în mintea noastră, care se apără, care se simte, iată, separată! izolată, vulnerabilă, mereu “atacată”…

Sau complexe de inferioritate: “sunt urât, lumea nu mă iubește, mă respinge, iar eu resimt asta ca pe o agresiune și mă apăr în felul meu…”… asta de obicei asociind auto-pedepsire: “nu merit iubirea celorlalți, am să mă urâțesc, și am să fac în așa fel ca ei să nu mă iubească, pentru că nu merit… am să devin și mai respingător…”….

 

Sau temperamentele vulcanice, tot felul de furii reprimate cultural, educațional, etc…, reprimări, care nu mai pot fi conținute la un moment dat și care se exteriorizează ca micii vulcani acneici… sau… sau…

Nu există un șablon comun…, comună este însă, spuneam, reacția la ceva exterior.

Ce ne spune alergia: “mă feresc de ce e exterior, riposez, mă aricesc, dar fără să atac fățiș, încerc să conțin furia aceasta… dar ia îmi scapă involuntar, prin piele…”. Bine-nțeles, alergenul – soarele, polenul, etc., este doar un pretext, doar o reprezentare a lumii exterioare, de obicei riposta este față de un părinte, față de o situație, un loc de muncă, o relație, etc. “Ia stați voi mai la distanță, că-mi faceți rău…”

Psoriazisul: “mi-e rușine să recunosc asta, dar ceva din afară îmi provoacă repulsie, mă murdărește, trebuie să mă curăt mereu, să mă refac mereu… și iar mă murdăresc…”. Murdăria “reală” este însă cea emoțională, “ne-curățenia” morală, impuritatea… și vinovăția asociată… La fel, multe dintre eczeme…

Dermatozele care îngroașă pielea – sunt în mod evident carapace de protecție față de exteriorul “periculos”…

Sclerodermia, pielea care își pierde elasticitatea, sugerează o lipsă de “elasticitate” interioară, rigiditate mentală, lipsa dorinței, sau neputința de a se schimba sau de a accepta schimbările din viață, din “exterior”.

Tumorile canceroase, în mod cert asociază lipsa iubirii (tumorile sunt legate de chakra a patra, a iubirii, care este disfuncțională), iar bolile autoimune (lupusul, de exemplu), și ele tributare chakrei a patra, sunt boli de autoagresiune, auto-pedepsire, autoflagelare (inconștientă, sau semi-conștientă…).

Dar repetăm, acestea de mai sus sunt doar câteva exemple, NU există șabloane, fiecare persoană are profilul său emoțional, și asociat, profilul particular al bolii sale… iar printr-o “investigatie emoțională” sinceră, acesta poate fi depistat și tratat.

Pielea reprezintă un “filtru de respirație”… prin piele se realizează tot felul de schimburi energetice cu exteriorul. Bolile de piele pot fi cauze, dar mai ales, efecte, ale “colmatării” acestui filtru… Pe lângă cauzele fizice știute de medicina alopată, aici, din nou, vom menționa “colmatarea” prin energiile patogene, de joasă frecvență, ale emoțiilor negative, ale atașamentelor, furiilor, fricilor, etc.

Pentru că, spuneam, bolile de piele sunt eminamente emoționale! Și atunci tratamentul lor ar trebui să cuprindă, în mod obligatoriu, vindecarea emoțională…

Și atunci, unde este dificultatea?? În faptul că majoritatea acestor emoții sunt subconștiente… și dacă vreodată ele se apropie cât de cât de zona de conștientă, ele sunt de multe ori rușinoase, greu de acceptat, și vor fi, de aceea, din nou împinse adânc în subconștientul unde nu le știe nimeni… sau le știe doar pielea.

Cum se ajunge la vindecarea emoțională? Printr-un demers asemănător celui psihanalitic, de introspecție, conștientizare…, apoi prin remedii florale Bach, tratament energetic, mandale specifice, remedii informaționale, etc. “Cheia succesului” o constituie însă complianța pacientului, dorința acestuia de a-și depăși limitele înțelegerii și ale tratamentului convențional al afecțiunii, curajul acestuia de a-și conștientiza problemele reale emoționale și de a lucra asupra lor.

Sau, mai există varianta spirituală, de înțelegere a sentimentului de separare față de acel “exterior”, sentiment veșnic întreținut și exacerbat de către ego; și de angajare în acest sens: de înțelegere a celorlalți, de acceptare, iertare, asta ca prim pas, apoi de înțelegere și de depășire a fricilor, a luptei, ripostei, etc. De depășire a ego-ului… Munca devine cu adevărat spirituală în momentul în care practicantul dorește cu adevărat să-și dizolve barierele mentale și egotice care îl despart de “restul Existenței”… Și atunci problema fizică se rezolvă prin înlăturarea cauzei ei primordiale, sentimental separării…

(În acest sens există, pentru cei interesați, exerciții energetice specifice, respirații specifice, etc., bazate toate pe filozofia non-separării, care ar trebui și ea cunoscută…)

Și poate că, unele dintre afecțiunile dermatologice, reprezintă, de fapt, dorința inconștiență a ființei de străpungere a acestei bariere separatoare și de “întoarcere acasă”, de dizolvare în Esența din care s-a născut…

 

Indra