Practica  în vremea pandemiei Ce spun medicii: -timpul mediu de la contact până la apariția simptomelor este de 4-6 zile -o persoană poate fi contagioasă cu 48-72 ore înainte de apariția semnelor de boală -persoanele asimptomatice sunt contagioase -se consideră că o persoană nu mai este contagioasă după 10-14 zile de la începutul bolii -peste 80% din infecțiile cu SARS CoV -2 se vindecă fără să fie nevoie de nici un fel de tratament -există o reactivitate la virus extrem de variabilă de la individ la individ -datele acumulate până în prezent sugerează că imunitatea conferită de infecție are o durată de aproximativ 3 luni -se vorbește acum despre o imunitate care ține de memoria celulelor care ar conferi protecție pe termen mai lung, chiar și în sensul de a face forme mai ușoare de boală la un nou contact cu virusul În toate publicațiile medicale se precizează că aceste informații sunt cele adunate până acum, informații care se pot schimba în timp, pe măsură ce situația evoluează…   Ce spun psihologii: Dincolo de simptomele fizice asociate cu COVID-19, psihologii vorbesc despre efecte pandemice asupra sănătății mentale, denumindu-le colectiv „coronafobie” (JAMA Internal Medicine on the mental health consequences of COVID-19). Termenul este o expresie generală pentru frica și încordarea emoțională și socială experimentată de publicul larg ca răspuns la COVID-19. Comportamentele obsesive, stresul, reacția de evitare, panica, anxietatea, tezaurizarea, paranoia și depresia sunt câteva dintre răspunsurile asociate cu coronafobia. (COVID-19’s Psychological Impact Gets aName – Medscape – Sep 29, 2020.) “Am tratat pandemia ca pe un sprint și acum, la 4 sau 5 luni, probabil ca pe o cursă pe distanță medie, când de fapt ea este un maraton”. ”Staggering’ Increase in COVID-Linked Depression, Anxiety” – Medscape – Jul 30, 2020. Consumul de  anxiolitice (medicamente care diminueaza spaima) a crescut spectaculos în ultimele luni, precum și  vânzările de alcool, ca strategie pentru a face față. Ce spun oamenii „ Parcă nu e real, tot aștept să mă trezesc și să-mi recapăt viața”. „Frica e în aer, respir frică”. „Nu există nici o certitudine. Incertitudinea e peste tot : la nivel de individ, de societate, de sistem medical.” „Nu putem controla virusul, dar putem încerca să controlăm felul în care ne raportăm noi la virus și boală.” E adevărat, trăim vremuri în care incertitudinea, noutatea, schimbarea – sunt palpabile, nu se mai strecoară imperceptibil prin „ viața noastră”, iluzia oricărui control este spulberată până acolo încât totul pare ireal. Visul pe care-l trăim acum este un coșmar, îl refuzăm. De ce? Pentru că ne e frică! Și da, pot spune că mă tem de boală, de suferință, de incertitudine, sufăr din grijă pentru ceilalți, dar sub toate stă de fapt frica de moarte. Boala, suferința sunt un pas spre moartea acestui corp cu care...

Cadou… o pandemie Specia omuleților trăiește deja, de ceva timp, pe o planetă micuță, frumoasă, albastră, situată într-una dintre miliardele de galaxii ale acestui Univers infinit. Curba de evoluție a speciei nu a fost una extrem de spectaculoasă. Deși, din punct de vedere tehnologic, omuleții au, să spunem, cu ce se lăuda, ei au rămas surprinzător de primitivi ca nivel de potențialitate de experimentare. Maeștri spirituali au existat de-a lungul veacurilor: însă Învățăturile nu au avut mare răsunet, sau au fost răstălmăcite, pentru că nu serveau intereselor…;  sau, poate ar fi mai corect să spunem – că nivelul de rezonanță relativ scăzut al omuleților a dus la minimizarea și bagatelizarea lor. Maeștrii sunt o formă de viață creată de către Învățături, manifestați de Existență, din compasiune pentru celelalte forme de viață. De ce?! Vrem să știm, desigur! Pentru ca să sprijine, să ajute, să creeze Căi de parcurgere a drumului înspre ”acasă” pentru acele forme de manifestare care încă nu au ajuns acolo. Pentru a le oferi acestor ființe refugiu în Călătoria lor supremă (vezi manualul Școlii). Combinație ciudată de frică și aroganță, omul a ajuns să se creadă, pe sine, nu doar stăpânul absolut și buricul pământului, ci chiar centrul întregului Univers infinit, al Existenței însăși! Este ne-necesar, poate, de spus, faptul că Maeștrii și Învățăturile și-au pierdut și mai mult din valoare și importanță, iar omul a ajuns, în doar câteva sute de ani, una dintre cele mai distrugătoare specii. Măcel – cred că ar fi cuvântul corect pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat: sute de specii distruse, habitate întregi rase de pe fața pământului, o exploatare fără seamăn pentru a ostoi o sete de nepotolit, “nesațul” îi spunea, foarte potrivit, unul dintre Maeștrii ajunși pe planeta lor. Cuvânt folosit, poate, la acel moment, și ca un subtil avertisment pentru ceea ce urma. Te-ai gândi, privind din exterior, că spoliind atât de multe resurse, omul a reușit să creeze cu ele ceva frumos, bun, echilibrat! Nu. Din păcate, nu: inegalitate crasă, războaie, foamete, suprapoluare, jocuri de putere și de dominare. Văzut din afară, este foarte logic: cum să aibă grijă, aceste creaturi, de steaua pe care o locuiesc, de celelalte ființe, cu care o împart…, darmite de restul Universului…, când lor nu le pasă, nici măcar, de semenii lor! Existența ne vorbește prin Maeștri și Învățăturile lor: ne învață despre karmă, legea cauzei și a efectului. Văzută la rece, situația în care au ajuns omuleții este destul de gravă. Dacă continuă în mod similar, în baza legii karmei, zic că ”proștii” se aruncă rapid în aer: bombe atomice au suficiente. Exact ce le lipsea, la nivelul lor de evoluție! Am încercat o descriere dintr-un alt unghi,...