Continuăm micul foileton despre protecție, încerc să aduc acum în discuție și celelalte aspecte, unele menționate deja de Gabi în primul ei text, dar poate prea puțin înțelese, sau de loc băgate în seamă de cititori… Gabi a explicat cu măiestria ei cuantică – aspectele ”mai omenești”, legate de rinocerii din jur și frecvențele lor… Încerc acum să mă apropii puțin de supraconștiință, celălalt pol al discuțiilor noastre (structurate mereu pe nivele, cei de la Școala de joi știu asta prea bine). Și dacă tot suntem la frecvențele omenești și rinocerești, haideți să vorbim și din punctul de vedere al energeticii chakrelor, pentru că tot au fost cursuri despre chakre… Chakrele, spuneam noi, sunt un fel de antene de transmisie și recepție, de o extraordinară bogăție și rafinament – potențiale amândouă însă, acoperind, din nou, potențial (!), un spectru extrem de divers de frecvențe: fizice, mentale, emoționale, comportamentale, arhetipale, spirituale, etc. Ori toate acele ”sfere”, ”arme”, tot instrumentarul propus pentru protecția energetică – nu fac decât să amputeze aceste antene: antenele devin ciuntite, oloage, incomplete, boante… iar omul sărăcește, se împuținează ca și percepții, dar și ca gamă de emisie… Și, mai departe, ca orice organism izolat – căruia nu ie se mai permit schimburile energetice cu exteriorul, într-un final se stafidește, se usucă, moare… Așa mor simțurile, așa mor percepțiile, așa moare bucuria, viața din chakre… Rămâne doar frica, separarea… și bine-nțeles, sfera de  protecție! Sferă care a devenit între timp, închisoare. În termeni de chakre, protecția ține de primele trei: frica de a nu fi ”atacat” din prima chakră, individualizarea, separarea (”eu, cel atacat” și ”celălalt, atacatorul”) din chakra a doua, și bine-nțeles, ego-ul, ca și încununare a primelor două, constituit în chakra a treia. Spuneam că orice protecție înseamnă separare. Înseamnă deci o nouă cultivare, întăririi a fricii și a separării, caracteristice primelor două chakre dizarmonice… Astfel încât prin protecție nu facem decât să alimentăm, să întărim aceste dezechilibre, în loc să curățim, să stabilizăm, să armonizăm bietele chakre deja dezechilibrate!!! Și iată că am ajuns și la aspectul care mi se pare cel mai important din toată această poveste, pentru că este un obstacol MAJOR pe calea evoluției spirituale: și anume EGO-ul… din nou, ego-ul. ”EU mă protejez PE MINE, ca să nu-mi facă MIE cineva ceva rău, ca să nu MĂ îmbolnăvesc EU”… EU, mereu în centrul preocupărilor MELE: dușmanii MEI, colegii care mă ”vampirizează energetic” PE MINE, cel important! Ego-ul, bine-nțeles ca reflectare a ATAȘAMENTELOR: față de corp, față de propria imagine, față de propria individualitate și mai ales, față de importanța de sine… Și atunci când ai înțeles în mod organic (!) povestea cu ego-ul și mai ales, când ai înțeles...

  Ignoranța nu înseamă prostie. Folosim acest cuvânt cu conotația lui budhistă, și anume de lipsă de cunoaștere, de lipsă de înțelegere a Adevărului. Care Adevăr? Adevărul că nu suntem doar corp, minte, emoții și mai ales, că nu suntem acel ego cu care ne identificăm, precum și Adevărul că întreaga suferință, boală, nefericire vine EXACT DIN ACEASTĂ IDENTIFICARE. Nu m-am îmbolnăvit pentru că sunt responsabil, într-un fel sau altul, de această boală, pentru că această boală este o consecință a dizarmoniilor din mine, ci m-am îmbolnăvit pentru că ”am avut o traumă emoțională”, ”sunt stressat”, etc., adică ALTCINEVA m-a traumatizat în vreun fel sau altul și m-a stresat. Altcineva, mereu altcineva! Vreun microb, vreun virus, viața de toate zilele, E-urile din alimente, radiațiile din aer, copilul sau soțul sau șeful sau sărăcia sau soarta… Eu n-am nici o legătură cu boala, eu sunt doar Victima. Ieșirea din ignoranță înseamnă responsabilizare: ai avut trauma respectivă sau relația respectivă sau suferința respectivă – pentru că ceva din tine a atras-o, a provocat-o, a întreținut-o. Dar ăsta este doar primul pas al explicațiilor și al IEȘIRII din IGNORANȚĂ… Ignoranță înseamnă de fapt IDENTIFICAREA TA cu o persoană care a avut trauma sau relația sau suferința respectivă, ori asta înseamnă de fapt, exact EGO-ul acela despre care tot vorbim noi… Și atunci de fapt, IGNORANȚĂ=EGO! Faptul că ”tu” TE CREZI acea persoană, te identifici cu ea, sărăcuța, victima microbului, a soțului sau a sorții… Și și mai grav, după ce începi să înțelegi câte ceva, de exemplu acel prim pas, cum că tu ai oarecare legătură cu suferința sau boala ta, urmează altă identificare, tu – te identifici cu cel care ”a evoluat”, ”a înțeles”, și mai ales, a depășit boala sau suferința… deci tu devii un fel de mic erou, bine-nțeles spiritual, plin de înțelepiune, înțelegere și compasiune… Și iarăși ai căzut în aceeași capcană, a Ignoranței, a Identificării și a Ego-ului… Tu  ești cel care ai înțeles, tu ești cel care te-ai vindecat, tu, minunatul, înțeleptul, cel plin de merite și calități… Dar nu s-a terminat de loc cu Ignoranța. Ignoranță este deci Marea Îngâmfare a Ego-ului, de a se crede una sau alte, sau de a nu se crede una sau alte…. Alt pas spre ieșirea din ignoranță este de a înțelege că totul se întâmplă în mintea ta, în mintea ta,  care contruiește ego-ul tău. Mintea ta este cea care pune etichetele de bun și rău, mintea ta este cea care judecă un eveniment (cu totul oarecare, de altfel, la nivel cosmic!) ca fiind un traumatism sau un stress  sau o agresiune  împotriva Ta. Căci, bineînțeles, universul are ceva cu tine! Ignoranță înseamnă tocmai că te simți separat...