“Un învățător adevărat îți va spune încotro să priveşti, dar nu şi ce să vezi.”
El vede piatra care-ți va răni talpa înainte ca tu să calci pe ea.
Cu toate astea, nu te va avertiza ca s-o eviți.
Nu din lipsă de compasiune, din răutate ori din nepăsare.
Pe el îl “doare” fiecare pietricică din calea ta, înainte să te doară pe tine.
El te lasă sa mergi oripeunde de poartă paşii alegerilor tale, sperând ca fiecare durere care-ți va străpunge talpa ființei să te poată trezi.
El e acolo să te ajute ori de câte ori rănile îți vor părea de nesuportat şi te va învața cu drag să ți le vindeci.
El va lăsa durerea să te învețe lecția despre tine.
Apoi, ți-o va lua cu sine şi i-o va trimite Universului sub formă de lumină – ca să nu încarce peste măsură lumile din el cu dizarmoniile durerilor tale.
Un învățător adevărat are felul lui de a te iubi sincer.
Un fel atât de necondiționat încât nu contează dacă tu îl poți percepe or pricepe pe cât ai crede că ai nevoie.
El te va iubi oricum, oricând şi va fi acolo pentru tine, atâta vreme cât vei avea nevoie să stai în preajma sa…
… sperând poate în taină, că poate odată şi dintr-o dată, măcar tu vei reuşi să înalți capul din mulțime şi să mergi pe urmele lui… spre lumină…
Mulțumesc învățătorule, pentru toate!
Oana, cu recunoştință